Philip Roth - Complexul lui Portnoy [Portnoy's Complaint]

„Inhibiția nu crește așa, tam-nisam în copaci - formarea în numai câțiva ani a unui om cu adevărat obedient și meschin cere răbdare, cere putere de concentrare, cere un părinte devotat, dispus la sacrificiul de sine, și un copilaș harnic și atent.”

Jonathan Littell - Binevoitoarele [Les Bienveillantes]

Ferdinand Staeger - Wir sind sie Werksoldaten

„În fața acestei vieți absurde există trei atitudini posibile. Mai întâi atitudinea mulțimii, care refuză pur și simplu să vadă că viața este o glumă. Aceștia nu râd de ea, ci muncesc, adună, mestecă, defechează, se împerechează, se reproduc, îmbătrânesc și mor ca niște boi înjugați la căruță, idioți așa cum au trăit. Aceasta este marea majoritate. Apoi sunt cei care știu că viața este o glumă și care au curajul să râdă de ea. Și mai sunt cei care știu că viața este o glumă, dar care suferă din această cauză.”

„Războiul total înseamnă și: că civilul nu există, iar între copilul evreu gazat și copilul german mort sub bombele incendiare, nu-i decât o diferență de mijloace; acestea două morți erau la fel de inutile, nici una din ele nu a scurtat războiul nici măcar cu o secundă, însă, în ambele cazuri, omul sau oamenii care i-au ucis credeau că este just și necesar. Ceea ce rămâne adevărat chiar dacă se face distincție în mod artificial între război și genocid, genocidul nu există în afară războiului, și că, întocmai precum războiul, este vorba de un fenomen colectiv: genocidul modern este un proces care se aplică maselor de către mase, pentru mase.”

„Lucrul pe care nu reușeam să-l cuprind cu mintea: prăpastia, inadecvarea absolută între ușurința cu care se poate ucide și marea dificultate ce trebuie să fie faptul de a muri. Pentru noi, era o altă zi murdară de lucru; pentru ei, sfârșitul la toate.”

„Dacă îngrozitoarele masacre din Est dovedesc un lucru, atunci acesta este, paradoxal, înspăimântătoarea, inalterabila solidaritate a omenirii... Totul demonstra că celălalt există, există ca altă ființă, ca ființă umană, și că nici o voință, nici o ideologie, nici o cantitate de prostie și de alcool nu poate rupe acestă legătură, una indestructibilă.”

„Oricare i-ar fi atitudinea sau ideologia, spectatorul nu poate prinde niciodată experiența trecerii în neființă. Dar această ruptură nu există decât pentru cel care privește. Fiindcă numai el poate discerne ambele laturi. E o problemă doar pentru cei vii.”

„Imensul avantaj al celor ce se numesc tari asupra celor slabi este că atât unii, cât și ceilalți sunt roși de angoasă, de teamă, de îndoială, numai că oamenii slabi o știu și suferă, pe când ceilalți nu văd asta și, pentru a întări și mai mult zidul care îi protejează de acest vid fără fund, se întorc împotriva celor a căror fragilitate prea vizibilă le amenință fragila siguranță. În felul acesta cei slabi îi amenință pe cei tari și își atrag asupră-le violența și moartea care îi lovesc fără îndurare. Și abia când violența oarbă și irezitibilă îi lovește la rândul ei pe cei tari zidul certitudinii lor se crapă, abia atunci atunci își dau seama ce îi așteaptă și sunt terminați.”

„A privi angajează în aceeași măsură reasponsabilitatea ca și a face.”

„Orice dragoste adevărată este în mod ineluctabil indreptată spre moarte, și nu ține cont, în dorința sa, de mizeria trupurilor. Căci omul a luat faptele brute și fără urmări date oricărei creaturi sexuate și a construit un imaginar fără limite, tulbure și profund, erotismul care, mai mult decât orice, îl diferențiază de animale, făcând la fel și cu ideea de moarte, însă acest imaginar nu are nume, în mod curios. Tocmai aceste plăsmuiri ale imaginației, aceste jocuri cu bântuiri întoarse pe toate fețele, iar nu lucrul în sine, reprezintă motoarele neînfrânate ale setei noastre de viață, de știință, de sfâșiere lăuntrică.”

Harper Lee - ...Să ucizi o pasăre cântătoare [To Kill a Mockingbird]

Max Ernst - Two children are threatened by a nightgale

„Există un soi de oameni care se gândesc atât de mult la lumea cealaltă, încât n-ajung niciodată să învețe cum să trăiască în lumea asta. Uneori Biblia în mâna cuiva poate fi mai dăunătoare decât o sticlă de whisky în mână.”

„Oamenilor nu le place să aibă de-a face cu unul care le arată că știe mai multe decât ei. Asta-i scoate din fire. Ca sa-i schimbi, nu-i destul să le vorbești corect, trebuie ca ei singuri să vrea să învețe, iar dacă nu vor, mai bine ține-ți gura sau vorbește ca ei.”

„Oamenii nu s-au născut egali în sensul în care vor să-l acrediteze unii; există oameni mai inteligenți ca alții, există oameni care au mai multe posibilități fiindcă s-au născut cu ele, există oameni care câștigă mai mulți bani decât alții, există femei care fac prăjituri mai gustoase decât altele - pentru simplul motiv că unii sunt înzestrați din naștere cu talente care depășesc nivelul normal al majorității oamenilor.

 Există însă în această țară un anume fel în care toți oamenii se nasc și rămân egali, există o instituție umană care face din cel mai sărman egalul unui Rockefeller... Această instituție este Curtea. Ea poate fi Curtea Supremă de Justiție sau ultimul tribunal din țară.”

Yoko Ogawa - Profesorul și menajera [The Housekeeper and the Professor]

Sakai Hoitsu - Maples and Cherry Trees

„O rezolvare cu adevărat corectă e cea care are o formă absolut perfectă, bazată pe un echilibru armonios. Există o mulțime de rezolvări care, deși nu sunt greșite, nu au nici o eleganță sau sunt contraintuitive. Nimeni nu poate exprima în cuvinte frumusețea matematicii, așa cum nimeni nu poate explica de ce stelele sunt frumoase.”

„Ordinea matematică e frumoasă tocmai pentru că nu e de folos în viața de zi cu zi. Viața nu devine mai simplă și nici nu te vei îmbogăți numai pentru că știi ceva despre numerele prime. Desigur, există și multe descoperiri matematice care, oricât de abstracte ar părea, au aplicații practice... Singurul scop al matematicii este descoperirea Adevărului.”

„Adevărurile eterne sunt invizibile și nu au legătură nici cu lucrurile materiale, nici cu fenomenele naturale și nici măcar cu emoțiile noastre. Matematica este singura care le poate exprima și ni le poate revela, și nimeni și nimic nu-i poate sta în cale.”

Bohumil Hrabal - O singurătate prea zgomotoasă [Too Loud a Solitude]

Francisco de Goya- Contra el bien general

„Cerurile nu sunt umane, dar există ceva mai uman decât cerurile, compătimirea și dragostea.”

„Toți muncesc, sunt bronzați și nu sunt deloc cutremurați, nu sunt mișcați de faptul că în concediu vor merge în Helada, fără a știi nimic despre Aristotel, Platon și Goethe, urmaș al Greciei antice. Ei muncesc în liniște, smulg inima cărților și aruncă spaimă și groază peste paginile mototolite, așezate pe banda rulantă. O fac în liniște, cu indiferență, fără să știe ce înseamnă de fapt o carte.”

„Trupul omenesc  nu e altceva decât o clepsidră, ceea ce este jos este și sus și ceea ce este sus este jos, două triunghiuri îmbinate, însemnul de pe sigiul regelui Solomon, proporția dintre cartea tinereții sale, Cântarea Cântărilor, și rezultatul gândurilor sale de bătrân, deșertăciunea deșertăciunilor, Cartea Pildelor.”

Paul Auster - Un om în întuneric [Man in the Dark]

„Să evadezi într-un film nu seamănă cu a evada într-o carte. Cărțile te forțează să le dai și tu ceva, să-ți exersezi inteligența și imaginația, însă poți să urmărești un film, și chiar să-ți placă, într-o pasivitate absentă.”

„Într-un anumit moment sau altul, fiecare familie trăiește evenimente extraordinare - crime oribile, potopuri și inundații, accidente bizare, întâmplări miraculos de norocoase, și nu există familie pe lumea asta fără secrete și ascunzișuri, cufere întregi pline de lucruri dorite, care te-ar lăsa cu gura căscată dacă și-ar deschide vreodată capacul.”

Margaret Atwood - Asasisnul orb [The Blind Assassin]

Two sisters - August A. Jerndorff

„Înfige o lopată aproape oriunde în pământ și va ieși la lumină un lucru oribil. E bine pentru comerț, facem avere din oase; fără ele n-ar exista povești.”

„Orice viață e un morman de gunoi chiar în timp ce e trăită, și cu atât mai mult după aceea. Numai un morman de gunoi, unul surprinzător de mic: când ai făcut curat după cei morți, știi ce puțini saci verzi de plastic de gunoi este probabil să ocupi tu însuți la rândul tău.”

„Despărțirile pot fi zguduitoare, dar întoarcerile sunt cu siguranță mai rele. Carnea solidă nu poate fi niciodată la înălțimea umbrei strălucitoare aruncate de absența ei. Timpul și distanța estompează contururile; apoi, dintr-odată, cel iubit s-a întors, și e amiază cu lumina ei nemiloasă și fiecare coș și por și rid și fir de păr țepos se văd clar.”

„Oare de ce dorim atât de mult să ne comemorăm? Chiar și în timp ce încă suntem în viață. Dorim să ne afirmăm cu putere existența, ca niște câini care se ușurează pe hidranții de incendiu. Ne expunem la vedere fotografiile înrămate, diplomele de pergament, cupele argintate; ne înscriem monograma pe lenjerie, ne scrijelim numele pe copaci, le mâzgălim pe pereții toaletelor publice. O facem din același impuls... Vrem un martor, cel puțin. Nu suportăm ideea ca glasurile noastre să amuțească în cele din urmă, ca un radio care se oprește.” 

„După un anumit moment, ravagiile experienței se anulează; odată cu înaintarea în vârstă câștigăm în candoare, cel puțin în mintea altora. [Ceilalți cînd se uită văd un bătrân anost, și prin urmare nevinovat.]”

„Ingratitudinea egoistă este armura celor tineri. Cei bătrâni le doresc numai bine, dar le doresc și răul; le-ar plăcea să-i devoreze și să le absoarbă vitalitatea și să rămână nemuritori. Fără protecția usurzeniei și frivolității, toți copiii ar fi zdrobiți de trecut - trecutul altora, pus pe umerii lor. Egoismul este grația lor salvatoare. Până la un punct, desigur.”

Shahrnush Parsipur - Femei fără bărbați [Women without Men]

Iman Maleki - Omens of Hafez

„Nu percepea decât asprimea copacului, așa cum sesiza numai josnicia oamenilor. Chiar dacă nu avea nici un strop de josnicie în suflet, o cunoștea foarte bine. Nu o învățase, o știa... Cunoscuse patima înainte să o simtă. Acesta era neajunsul. Cu mintea, cunoștea totul și respingea cu groază experiența reală. Își dorea să fie doar un om neînsemnat, pierdut în mulțime, dar fără a fi conștient de secretul propriei mediocrități.”

„Lumina și întunericul sunt una. Trebuie să înțelegi întunericul... Caută întunericul, începutul, adâncurile. Când vei ajunge în adâncul adâncurilor, vei găsi lumina în toată strălucirea ei, în propriile mâini, alături de tine. Asta înseamnă să devii om.”

„Când pornești pe un drum te pândesc și pericole. Ori ai puterea să le înfrunți, ori te întorci în turmă ca un miel supus. Dar chiar și așa, când te întorci, ceilalți te ocolesc de parcă ai avea râie. Nu-ți mai rămân decât două căi de scăpare: ori înveți să suporți oprobiul, ori îți pui capăt zilelor.”

David Grossman - Până la capătul pământului [To the End of the Land]

Joseph Zaritsky - Life on the Kibbutz

„Familiile sunt pentru mine precum calculele, prea multe variabile, prea multe paranteze, prea multe ridicări la putere, toate complicațiile alea și obligația permanentă de a fi în legătură cu fiecare dintre membrii familiei, tot timpul, zi și noapte, chiar și în somn. Este ca și cum ai fi conectat fără încetare la un aparat cu electroșocuri, e ca și cum ai trăi tot timpul sub amenințarea unui fulger.”

„Te desparți de tine însuți înainte de a începe să o facă cei din jurul tău, atenuând în felul acesta lovitura care în cele din urmă vine oricum.”

„Sunt țări care există fără ca cineva să-și dorească mereu ca ele să fie.”

„Orice mângâiere conține înlăuntrul ei și o lovitură.”

„Mii de minute și ore și zile, milioane de fapte, nenumărate acțiuni și încercări și greșeli și cuvinte și gânduri, toate pentru a face un om pe această lume.”

Kiran Desai - Moștenirea tărâmului pierdut [The Inheritance of Loss]

Nicholas Roerich - Book of Wisdom

„Atunci când ești în pragul isteriei și-ai adunat atâta spaimă și violență în suflet, încât cu greu te abții să nu explodezi nu poți părea onest și calm decât mințind cu nerușinare.”

„Ideea este că nimic nu-ți este de ajutor. Nu există nici un sistem care să atenueze nedreptatea lucrurilor. Justiția este doar o vorbă-n vânt. Da, îi pedepsește pe cel care fură o găină, dar marile ticăloșii nu pot fi cuprinse în catastifele ei pentru că identificarea și capturarea vinovaților ar dărâma întreaga structură a așa-zisei civilizații. Vinovații nu vor plăti niciodată pentru crimele ce au loc în urma negocierilor sinistre dintre națiuni, pentru crimele petrecute fără martori în spațiul intim dintre două popoare. Pentru astfel de crime nu plătește niciodată nici un vinovat. Nu există nici o religie și nici un guvern în stare să despovăreze iadul.”

„O nouă limbă te ajută să te distanțezi de lume și să-ți păstrezi inima intactă.”

„Ce speranțe uimitoare are publicul: întotdeauna refuză să creadă că iubirea nu există.”

„În viața asta trebuie să știi să-ți pui zăbală gândurilor dacă vrei să rămâi intact, ori vina și mila îți vor răpi tot ce ai, chiar și pe tine însuți.”

Congo

http://www.historyworld.net/wrldhis/PlainTextHistories.asp?historyid=ad34
https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_Democratic_Republic_of_the_Congo
http://www.ultimatehistoryproject.com/belgian-congo.html

Grazia Deledda - Dragoste și speranță [Până la hotar]

Antonello da Messina - Virgin Annunciate

„Viața e frumoasă când știm s-o iubim; dar ca să fim fericiți trebuie să ieșim din cercul propriului nostru eu. E de ajuns să trăim puțin alături de ceilalți, să comparăm fericirea noastră cu durerea altuia, durerea nostră cu fericirea altuia, și să încercăm să cunoaștem, să luptăm, să trăim în strânsă legătură cu natura, să o admirăm când e frumoasă, să i ne împotrivim când e rea, și să ne simțim mândri că suntem oameni, fericiți că suntem sănătoși, mulțumiți că suntem folositori, nouă și celorlalți.”

„Aproape întotdeauna femeia și bărbatul se unesc împinși de o dorință păcătoasă, fără să-și dea seama de ceea ce fac. Și când s-au săturat de păcatul lor, devin dușmani.”

„Unul care are curajul să fure sau să ucidă, are curajul să meargă înainte, chiar dacă în fața lui vede închisoarea. Sunt oameni care după ce au comis crima și au ispășit pedeapsa devin și mai îndârjiți, și mai hotărâți ca înainte: hotărâți să înfrângă orice obstacol care i-ar împiedica să trăiască potrivit instinctului și dorinței lor.”

John Williams - Stoner

Mikhail Nesterov - Thinker: Portrait of philosopher Ivan Ilyin

„Un război nu omoară numai câteva sute de mii de tineri. Ucide ceva în nația care duce războiul, ceva care nu se mai poate recupera. Și dacă o nație trece prin destule războaie, foarte curând nu mai rămâne altceva decât fiara, bestia pe care erudiții au ridicat-o din mocirlă.”

„Natura Universității: 

• Un mare tezaur, o bibliotecă sau casă de toleranță unde omul vine și alege ceva ce îl întregește, unde toți muncesc pentru binele comun ca niște albinuțe în același stup. Adevărul, Binele, Frumosul. Sunt la o aruncătură de băț; sunt în următoarea carte, cea pe care n-ai citit-o încă, sau în următorul raft, cel la care n-ai ajuns. Dar o să ajungi la el într-o bună zi. Și atunci - când o să ajungi...
• Este un instument al binelui - pentru lumea întreagă. Un fel de leac spiritual care este administrat în fiecare toamnă plozilor ca să mai treacă peste o iarnă.
• Un sanatoriu, o casă de odihnă pentru infirmi, bătrâni, nenulțumiți și incompetenți.”

„Toate lucrurile, chiar și învățătura care face posibilă orice înțelegere, sunt goale și inutile și în final se reduc la un vid pe care, orice am face, nu-l putem schimba.”

„Persoana pe care o iubești prima nu e tot aceea pe care o iubești până la final, iar iubirea nu e un țel, ci un proces prin care o persoană încearcă să o cunoască pe alta.”

„Modul în care suntem obișnuți să privim natura experiențelor noastre ne determină propriile așteptări.”

Samuel Beckett - Așteptându-l pe Godot

Fr. David Caspar - Man and Woman Contemplating the Moon

„Lacrimile lumii sunt imuabile. Pentru fiecare om care începe să plângă, un altul, undeva, se oprește din plâns. La fel se întâmplă și cu plânsul. Deci, să nu vorbim de rău epoca. Nu e deloc mai nenorocită decât cele dinaintea ei. Și nici de bine să n-o vorbim. Să nu mai vorbim deloc de ea.”

„Să fi dormit eu, în timp ce toți ceilalți sufereau? Și în clipa asta dorm, oare? Mâine, când o să mă trezesc, ce-o să spun despre ziua de azi?... Călare pe un mormânt și naștere grea. Din fundul gropii, visător, groparul pune lanțuri și cătușe. Avem timp să îmbătrânim. Văzduhul e plin de țipetele noastre. Dar obișnuința e o mare surdină. Și pe mine mă privește un altul, zicându-și: doarme, nu știe, să doarmă.”

Jean Anouilh - Cher Antoine sau iubirea ratată

Émile Friant- La douleur

„Sunt ființe care au geniul singurărății, nu se pricep să rețină pe nimeni lângă ele. Și apoi se vorbește mereu despre diferența de vârstă. Înfățișarea nu contează. Ridurile apar în suflet.”

„Oamenii cei mai enigmatici sunt cei care n-au mare lucru de spus.”

„Viața e plină întotdeauna de zgomot și de nenumărați figuranți, dar la sfârșit îți dai seama că n-au fost decât patru sau cinci actori și că piesa s-a jucat în secret, îndărătul atâtor lovituri de teatru inutile... E foarte greu să trăiești și aproape imposibil să rămâi cinstit.”

„Dragostea e un accident înfiorător. Ești norocos dacă scapi cu mâinile și picioarele întregi. Și cu mâinile și cu picioarele nu faci mare lucru, micile treburi de furnică pe care ni le impune viața. Dar când cauți veșnic iubirea, ajungi mereu și mereu în același deșert.”

„Hotărât lucru, viața e ireală. Mai întâi, e lipsită de formă: nimeni nu e sigur de textul său și toată lumea ratează intrarea. N-ar trebui ieșit niciodată din teatre! Sunt singurele locuri din lume unde aventura umană are un sens. Cum pui piciorul afară, dai de pustiu - de haos.”

„Actorul este în primul rând cinva care este urcat pe ceva - fie și pe-un butoi. Întrebați-i pe politicieni, care se pricep la comedie - cum au un cuvânt de spus la o întrunire - hop! s-au și cocoțat!”

„Fiecare se află într-o colivie. Și nu-i cunoaște pe ceilalți decât prin ideea pe care și-o face despre ei. Ceilalți... ce lucru de neînțeles! Adevărata plăcere, aceea la care trebuie să fi visat atâția oameni - ar fi să te afli acolo, înțepenit în coșciug, dar nu cu desăvârșire mort - pentru ai asculta pe acești necunoscuți împreună cu care ai trăit.”

Toni Morrison - Beloved

Henry O. Tanner - Thankful Poor

„Bărbații te încurajează să te sprijini cu cu toată greutatea pe ei, ca foarte repede, când tocmai ai început să simți cât de ușor și de frumos poate fi, să-i vezi că se apucă să-ți studieze cicatricele, după care ajung să facă exact ce nu trebuie: îți pun copiii pe fugă și îți demolează casa.”

„Cântând cântece de dragoste pentru domnul Moartea, îi zdrobeau capul. Dar mai mult decât orice, stârpeau flirtul numit Viață, fiindcă îi silea să meargă mai departe. Făcându-i să creadă că merită să mai trăiască pentru a vedea următorul răsărit de soare; că așteptând încă un pic totul se va rezolva. Doar când ea, viața, va fi moartă vor fi și ei siguranță. Cei care reușiseră - aceia care fuseseră acolo suficienți ani încât să fi ajuns s-o schilodească, s-o mutileze, ba chiar s-o îngroape - îi pândeau pe ceilalți care erau încă sub vraja ei, sperând, amintindu-și și privind înapoi... Ca om, n-ai decât să-ți riști viața, dar pe semenii tăi lasă-i în pace.”

„Îți alegeai cea mai micuță stea de pe cer care să fie a ta, te culcai cu capul sucit ca s-o vezi pe iubita deasupra buzei tranșeei, înainte de a adormi. Orice lucru mai mare nu era bun de iubit. O femeie, un copil, un frate - o dragoste mare ca asta te-ar fi spintecat în două. Să ajungi într-un loc unde să poți iubi orice ai tu chef să iubești - nu să ai nevoie de permisiune pentru a dori ceva - ei bine, aste era libertatea.”

„Oamenii albi nutreau convingerea că, indiferent de maniere, sub fiecare piele de negru era o junglă. Cu cât oamenii de culoare consumau mai multă energie pentru a încerca să-i convingă cât de amabili erau ei, de deștepți, de afectuoși, cât de umani, cu cât se zbăteau să-i încedințeze pe albi de ceea cioroii considerau că nici nu trebuia pus la îndoială, cu atât jungla lor lăuntrică devenea mai adâncă, mai încâlcită. Dar nu era jungla pe care negrii o aduceau cu ei din celălalt loc (unde viața merita trăită). Ci era jungla pe care oamenii albi o sădeau în ei. Și jungla asta creștea. Se întindea. În,  prin și după viață, ea se întindea, până îi năpădea pe albii care o creaseră. Îi atingea pe fiecare în parte. Îi transforma. Îi făcea sângeroși, proști, mai răi decât ar fi vrut ei să fie, într-atât de înspăimântați erau de jungla pe care o creaseră.”

„Există o singurătate ce poate fi legănată. Cu brațele strâns peste genunchi, ținând tare, ținând bine, această mișcare, spre deosebire de balansul unei corăbii, dezmiadă și închide în sine omul. Îl împachetează frumos ca o piele. Pe urmă, există o singurătate care bântuie. Niciun legănat n-o poate ține locului. E vie, e de capul ei. Se răspândește uscată ca foșnetele picioarele plecând care pare că vin de departe.”

Raymond Queneau - Florile albastre

Fernando Botero -  Les joueurs des cartes

„Oamenii își închipuie că sunt niște minunății în tot ceea ce fac, în tot ceea ce sunt. Își atribuie importanță... Și atunci, dacă ar mai trebui pe deasupra să le înghiți și povestirea viselor, n-am mai isprăvi niciodată.”

„[Sunt oameni] care numai ce au plecat și abia de mi-i amintesc. Totuși există, merită fără îndoaială să existe. Nu se vor mai întoarce niciodată să rătăcească prin labirintul memoriei mele. Sunt vise care se desfășoară ca niște incidente fără importanță, asemenea lucruri nu s-ar reține din starea de veghe și totuși ele interesează când le surprinzi dimineața înghesuindu-se de-a valma la ușa pleoapelor. Poate i-am visat? ”

„Pescarii cu undița sunt niște maniaci sadici. Au o reputație uzurpată de filozofi de treabă.”

Alice Munro - Ură, prietenie, dragoste, căsătorie

Frank Weston Benson - Elizabeth and Ann

„Când ai ceva de spus care va ului pe cineva, și îl spui, și rezultatul e cel așteptat, ai probabil un moment de putere care te unge pe suflet.” (Mobilă de familie)

„Bătălia dintre propovednicii Facerii și fiii lui Darwin pentru sufletul unei generații mișele.

Pe malul lacului Huron stătea

Un templu plin de-nvățătură,

Și mulți neghiobi cu ochi bovini venea

S-asculte niște șmecheri buni de gură.

Iar rege peste moftangii era un ins preablând,

Cu-un rânjet larg și cu virtuți - pomelnic,

O secătură care-n cap avea un singur gând:

Să-i sperie pe toți cât mai temeinic.” (Consolarea)

„A vorbi despre probleme înseamnă a căuta, sau a spera să găsești, soluții. Și asta nu este interesant, nu indică o atitudine interesantă față de viață, ci mai curând o veșnică așteptare, superficială și obositoare.” (Casa cu grinzi de lemn)

Hans Fallada - Și acum ce facem, micuțule?

August Macke -Elizabeth Gerhardt sewing 

„Omul Mărunt merge prin marele oraș, se suie într-un autobuz, cum mai aleargă oamenii, cum se mai înghesuie mașinile și se opresc și o iau iar din loc. Iar semafoarele sunt roșii și verzi și galbene și sunt zeci de mii de case cu milioane de ferestre și oameni și oameni - și el, Omul Mărunt, nu are nimic decât locuința lui cu două camere, o soție și un copil. Atât. 

 Poate că e o femeie proastă, care nu știe să chivernisească banii, dar el are numai atât... lui nu i se pare o proastă. Iar în fața lui se află masa cu cele patru picioare, caraghios de lungi, într-acolo trebuie să se ducă, așa îi e hotârât în existența asta ciudată. Nu se poate opune. Nu, firește că n-o face.” 

„Văzută din afară, o căsnicie pare ceva foarte simplu: doi oameni se căsătoresc și fac copii. Locuiesc împreună, sunt cât se poate de drăguți unul cu celălalt și încearcă să răzbată. camaraderie, dragoste, prietenie, mâncare, băutură, somn, magazin, gospodărie, duminica o excursie, seara, uneori, cinema. Gata! Dar de-aproape întreaga poveste se desface în mii de probleme separate. Căsnicia dispare undeva în fundal.”

„Fetele și bărbații, oricât de diferiți ar fi, au în comun faptul că le place să facă ce fac. Și dacă se prefac că n-o fac cu plăcere, asta înseamnă că au anumite motive ce n-au legătură cu lucrul în sine, poate vor să se căsătorească sau poate că șeful nu privește cu ochi buni așa ceva sau poate că au cine știe ce prostie de idee în minte.”

Pearl S. Buck - Casa de lut

George Cole - At the end of the day

Ogorul

„În fața urgiei cerului, toți muritorii sunt pe o formă.”

Feciorii

„Femeile care plâng pot fi împărțite în trei neamuri. Cele care încep să se vaiete în gura mare și lacrimile le curg nestăvilite în lungul obrazului. Acestea sunt femeile care bocesc. Vin apoi cele care se vaită în gura mare, dar nici o lacrimă nu le scapă dintre pleoape. Acestea sunt femeile despre care se spune că zbiară. La urmă cele al căror glas nu se aude niciodată, numai lacrimile le izvorăsc nesecate și despre acestea se poate spune că plâng.”

Casa învrăjbită

„Nimeni nu e în stare să vadă întregul adevăr. S-a spus întotdeauna că fiecare dintre noi vede ceea ce caută anume să vadă. Constructorii se uită la terenurile dimprejurul lor și se gândesc la clădiri, iar pictorii la culori. Preotul nu poate vedea decât oamenii care au nevoie să fie ajutați și e firesc să vadă mai de aproape pe cei care au nevoie de ajutorul lui.”

„Idealismul și entuziasmul nu sunt același lucru. Entuziasmul poate fi numai de ordin fizic - tinerețea și forța fizică produc înveselirea trupului. Idealismul însă poate să trăiască chiar atunci când trupul îmbătrânește și se frânge, deoarece aceasta este calitatea esențială a sufletului care-l posedă.”

William Faulkner - Pe patul de moarte

Henry Ossawa Tanner - The Annunciation

„Credeam că moartea e un fenomen al trupului; acum știu că-i numai o funcție a sufletului - a sufletului celor îndoliați. Nihiliștii afirmă că acesta este sfârșitul; fundamentaliștii, începutul; când, în realitate, nu-i altceva decât mutarea unui chiriaș sau a unei familii dintr-o locuință sau dintr-un oraș.”

„Vorbele nu-s bune la nimic; vorbele nu se potrivesc nici chiar cu ceea ce încearcă ele să zică. Maternitatea a fost inventată de cineva căruia îi trebuia un cuvânt pentru asta. Frica a fost inventată de cineva căruia nu i-a fost niciodată frică; mândria, de cel care nu a avut niciodată mândrie. Trebuie ca noi să ne folosim unul de altul cu ajutorul cuvintelor, ca păienjenii atârnați cu gura de-o grindă, legănându-se și răsucindu-se și niciodată atingând pământul.”

„Rațiunea existenței este să te pregătească pentru moarte.”

„Uneori nu-s așa de sigur care-i ăl de-a căpătat dreptu să spuie când un om e nebun și când nu-i. Uneori cred că nici unu din noi nu-i nebun de tot și nici unu zdravăn de tot, pân' ce cântaru nostru nu-i spune așa ori așa. E ca și cum nu contează ce face omu, cât felu-n care mai toți ăilalți judecă atunci când el face ceva.”

„Nicăierea pe lumea asta plină de păcate un om cinstit și muncitor nu poa' să răzbească. Răzbesc ăi de ține prăvălii pân orașe, făr' s-asude, de trăiește după ăi de-asudă. Mă-ntreb uneori la ce mai muncim. Asta fin' că-i o răsplată pentru noi, acolea, sus, unde ei nu poa' să-și ia cu ei mașinili și altele. Toți oamenii va să fie deopotrivă, acolea și, pe D-zeu' meu, de n-o să ia de la ăi care are și să dea la-ăi de n-are. Da parcă-i cam lungă așteptarea. Rău e că omu tre'

să câștige răsplata faptelor sale drepte, batjocorindu-se pe sine și pe morții săi.”

Joseph Roth - Marșul Radetzky

Kaiser Franz Joseph I

„Când te îmbolnăvești, înseamnă că mori. Boala însăși nu-i altceva decât o străduință a naturii de a-l obișnui pe om cu moartea. Epidemiile pot fi biruite de unul sau de altul. De alte boli însă, care se apropie pe furiș de câte unul singur, trebuie să sucombi; chiar dacă poartă denumiri diferite. Medicii (felceri) pretind că-i pot vindeca pe bolnavi, dar asta numai ca să nu moară de foame.”

„Nu cunoștea femeile care văd că li se apropie bătrânețea! Nu știa că primesc orice cadou ca pe un dar vrăjit, menit să le întinerească, și că ochii lor inteligenți și nostalgici îl prețuiesc cu totul deosebit.”

„Bărbații, această specie de copii mari, asemănători unor nătânge insecte preistorice, ușuratice, dar greoaie și proaste, care ar încerca să fâlfâie cu aripi de plumb; luptători care cred că pot cuceri, când de fapt sunt disprețuiți, care cred că posedă în timp ce sunt luați în râs, care cred că se desfată când abia au gustat; o hoardă barbară pe care totuși o aștepți cât timp trăiești.”

Sorj Chalandon - Al patrulea zid

Hieronymus Bosh - The Last Judgment

„Așadar, acesta e războiul. Înainte de țipetele oamenilor, de vărsarea de sânge, de morminte, înainte de lacrimile nesfârșite prelingându-se din orașe, de casele distruse, de mulțimile înfricoșate, războiul e un vacarm care-ți face țăndări capul, ochii, te strânge de gât până când aerul renunță să mai pătrundă.”

„Ei atacau, noi răspundeam. Doi ochi pentru un ochi, toată mufa pentru un dinte. Armele lor nu erau mai inumane decât ale noastre și nici tactica lor mai monstruoasă. În concluzie: nu. Nu trebuie condamnată ferocitatea. În nici un caz... Intrasem în lumea violenței pentru a apăra umanitatea pe care ei o agresau cu aceleași arme... Îi înțelegeam pe cei care respingeau atât brutalitatea roșie, cât și pe cea brună, însă nu puteam admite ca unul care lovise să se plângă de loviturile pe care le primise la rândul lui.”

„Tragedia este odihnitoare, comodă. În dramă e tare complicat să mori, cu toți acei nevinovați, trădători, răzbunători. Te zbați în speranța de a ieși cumva la liman, e o chestiune utilitară, lipsită de noblețe. Pe când în tragedie, totul e gratuit. E fără speranță. Mizeria asta de speranță care strică totul. Tragedia e pentru regi.”

Mo Yan - Țara vinului

Salvator Rosa - Witches at their Incantations

„Viața e scurtă și trebuie să recunoaștem că femeile frumoase sunt precum roua de dimineață. Se știe prea bine că frumusețea nu-i ceva veșnic, ci se transformă necontenit, piere ușor, prin urmare trebuie să te bucuri de ea pe deplin atâta vreme cât există. Din vechime și până în zilele noastre, de peste cinci mii de ani, oricât ne-am strădui să numărăm, nu vom putea identifica mai mult de zece oameni care au înțeles că a consuma o băutură fină înseamnă a avea parte de aceleași plăceri pe care o resimți în fața unei femei frumose. Toți ceilalți, fără excepție, sunt doar niște prăpădiți care toarnă cu nesaț băutură proastă pe gât.”

„Corupția demnitarilor constituie cauza fundamentală a fenomenelor urâte în societate. Această corupție nu poate fi controlată, iar dacă producerea și comercializarea de produse falsificate nu vor fi stăvilite, nu vor putea fi rezolvate nici situația atmosferei sociale degradate și nici problema poluării mediului. Chiar și pentru acele animale rare, aflate pe cale de dispariție, dușmanul natural este tot demnitarul corupt.”

William Faulkner - Clanul Snopes

Eastman Johnson - Negro Life at the South

Cătunul

„Geografia, sărăcia asta de invenție, credința asta neroadă în distanță a omului care, ca să evadeze, nu găsește ceva mai bun de inventat decât geografia.”

Orașul

„Inocența e inocentă nu pentru că respinge, ci pentru că acceptă, e inocentă nu pentru că-i impermeabilă și invulnerabilă la toate, ci pentru că-i capabilă de-a accepta orice și a rămâne inocentă; inocentă pentru că presimte totul și de aceea nu are de ce să se ferească și să se teamă.”

„Adio. Tristă vorbă. Vreau să zic, nu cuvântul e trist, nici ceea ce implică, ci faptul că poți realmente să-l rostești, faptul că, mai curând sau mai târziu, vine totdeauna un moment când îl poți spune, nu numai fără durere sau strângere de inimă, dar fără să-ți trezească amintirea durerii și a strângerii de inimă.”

„Când un om nu vrea decât bani și putere, există de obicei un punct unde o să se oprească; există întotdeauna ceva pe care omul numai pentru bani n-o să-l facă. Dar când își dă seama că ce-a căutat el și trebuie să capete este respectabilitatea, atunci nu mai există nimic să nu facă pentru ca să pună mâna pe ea și s-o țină.Și dacă-i aproape prea târziu când apucă el să descopere că ce trebuie să capete e respectabilitate, și vede că, chiar și după ce-a căpătat-o, nu poate doar s-o încuie și să șadă - vreau să zic să s-așeze deasupra și gata, să nu-i pese, nu, că-n loc de asta constată că trebuie să se străduie întruna, să trudească cu fiecare suflare ca s-o poată păstra, atunci nu mai există nimic în stare să-l oprească, nu mai e nimeni și nimic din ce-i poate pica-n mână să fie la adăpost de chin și necazuri, și de suferințe.”

„Pe femei nu le interesează romanțiosul sau morala, sau păcatul și ispășirea, ci numai faptele, realitățile imuabile, necesare ca să-ți trăiești viața, dacă tot ai apucat să vii pe lume, și au o grijă-a-dracului că nu umbli la ele, la fapte, să le-ncurci, să le tergiversezi, să le alterezi.”

Casa cu coloane

„Femeile n-au nevoie de motive, pentru simplul motiv că-n viața lor n-au auzit de motive și nici nu le-ar recunoaște, chiar dac-ar fi puse fața-n față, pentru că ele nu funcționează pe bază de motive, ele funcționează pe bază de necesități, așa că-n orice caz, tot n-ar putea să le fie nimeni de folos, și-a al doilea rând, nimeni, afară doar de-un nebun, n-ar încerca să le fie de folos, și ăla pentru că nu se pricepe; nu femeile, bărbații-s ăia care iau ignoranța-n serios și intră-n panică pe câte-o chestie, pentru simplul motiv că nu știu despre ce-i vorba.”

„Poliția și slujbele politice nu sunt și nu au fost niciodată metode și mijloace prin care să ne putem guverna în pace și demnitate, și onoare, și siguranță, ci refugiul nostru național pentru incapabilii noștri, care au eșuat în orice alte ocupații și-au găsit aici un mijloc de trai pentru ei și familiile lor; și pe care, în consecință, noi trebuie să-i hrănim și să-i îmbrăcăm, și să-i adăpostim din buzunarele și cu mijloacele noastre personale.”

„Adevărata tragedie a bătrâneții e că nici o angoasă nu mai e destul de chinuitoare ca să pretindă, să justifice un sacrificiu.”

William S. Burroughs - Junky

Arshile Gorky - The Liver is the Cock's Comb

„Când oamenii încep să vorbească despre activitatea intestinelor lor, sunt la fel de implacabili ca și procesele fiziologice despre care vorbesc.”

„Devii dependent de stupefiante fiindcă nu ai motivații puternice în nici o altă direcție. Marfa câștigă prin neprezentare.”

„Marfa nu e „o senzație ca lumea”. Pentru consumator schepsisul mărfii e că îi creează dependență. Nimeni nu știe ce e marfa până când nu suferă de sevraj.”