Alberto Vasquez-Figueroa - Iubire pe o insulă blestemată

"De obicei mă mişc mai bine în domeniul politicii, unde nu conduce dragostea, ci ura şi unde ştiu cu toţii că nu s-au născut  unul pentru celălalt, ci mai degrabă "unul împotriva celuilalt... Cei ce ne ocupăm cu politica ştim din primul moment că intrăm într-un joc al lăcomiei, al ambiţiei, al minciunii, al trădării şi al duşmăniei, iar din pricina aceasta, fiind preveniţi, nimic nu mai poate să ne rănească prea rău..."

 "...Niciodată cuvântul lui D-zeu nu călătoreşte singur, mult prea adeseam este însoţit de spada, securea, rugul, ba chiar ambiţia lui D-zeu de a aduna bogăţii, cu toate că niciodată nu am înţeles de ce are nevoie de nişte bogăţii pe care le-a creat el însuşi."

"Insularilor le e greu să accepte că acelaşi D-zeu care ţi-a dat viaţă te obligă să ţi-o câştigi plătind pentru ceva ce nu ai cerut. Şi adevărul e că... a-ţi dărui ceva şi a te face să-l plăteşti apoi cu dobândă este un fel de şarlatanie." 

"Experienţa a fost întotdeauna cea mai amară dintre toate uceniciile... Ca să acceţi fericirea nu ai nevoie de experienţă... Nenorocirile sunt răni dureroase, care sfârşesc prin a fi numite experienţe, deşi nu sunt decât cicatrice."

"Trecerea noastră prin viaţă este urma pe care o lăsăm în cei ce ne înconjoară." 

Julian Barnes - Anglia, Anglia

John Constable - Peisaj

"Cinismul e un dar al singurătăţii."

"Când eşti un boşorog care stă pe veranda casei, nu te duci să joci baschet cu puştimea. Boşorogii nu sar. Mai bine stai şi valorifici ce ai. În plus, mai faci următorul lucru: îi convingi pe puştani că oricine, dar absolut oricine poate să sară, dar pentru legănatul  pe verandă e nevoie de vârstă şi înţelepciune."

"Marele public, stăpânii noştri îndepărtaţi, din fericire, vor ca realitatea să fie ca un iepuraş de casă. Vor să ţopăie şi să bocăne pitoresc din lăbuţă, într-o cuşcă artizanală, să le manânce din palmă frunze de salată. Dacă le dai adevărul, ceva sălbatic care muşcă şi, scuză-mi expresia, se cacă, nu ştiu ce să-i facă, decât să îl sugrume şi să îl gătească."

"Dar dragostea şi căsnicia sunt două stări diferite. Cei meniţi să îndure greutăţile împreună, şi adesea să le îndure de dragul celuilalt, îşi pierd curînd blîndeţea privirii şi bunăvoinţa minţii, născute din împărtăşirea plăcerii neamestecate şi a distracţiilor succesive." 

Luis Sepulveda - Jurnalul unui killer sentimental

"Chipul omenesc nu minte niciodată; e singura hartă care înregistrează toate teritoriile în care am locuit."

Ilf și Petrov - Douăsprezece scaune

”Cetățeni! Respectați somiera cu arcuri și floricele albastre! Ea reprezintă căminul, alfa și omega mobilei, ansamblul unui interior plăcut, ea este baza dragostei și mama primusului. Ce bine doarme cetățeanul în scârțâitul democratic al arcurilor ei! Ce vise minunate are omul care adoarme pe pânza ei albastră! De cât respect se bucură fiecare posesor de somieră!
Omul care n-are somieră e vrednic de plâns. El nu există. Nu plătește impozite, nu are nevastă, cunoscuții nu-i dau bani cu împrumut ”până miercuri”, șoferii de taxiuri strigă în urma lui cuvinte jignitoare, iar fetele râd de el, căci nu le plac idealiștii.” 

Michel Tournier - Gaspar, Melhior și Balthazar

Rembrandt van Rijn - Ospățul lui Baltazar

”Legendele se hrănesc din ființa noastră. Adevărul lor se sprijină pe complicitatea inimilor noastre. De îndată ce nu ne recunoaștem propria istorie, ele nu sînt decît lemn și paie.”

”D-zeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea sa. De ce aceste două cuvinte? Ce diferență este între chip și asemănare? Poate, fără îndoială, faptul că asemănarea cuprinde întreaga ființă - trup și suflet - în timp ce chipul, imaginea, nu este decît masca superficială și poate înșelătoare. Atîta vreme cît omul a rămas așa cum l-a făcut D-zeu, sufletul lui divin a străbătut masca trupului, astfel că era pur și simplu ca un lingou de aur. Atunci chipul și asemănarea dădeau împreună mărturie de aceeașă origine comună. N-ar fi fost nevoie de două cuvinte distincte. Dar de îndată ce omul a păcătuit prin neascultare, de îndată ce a încercat prin minciună să scape de peseapsa dreaptă a lui D-zeu, asemănarea sa cu creatorul a dispărut și n-a mai rămas decît chipul, neînsemnată imagine înșelătoare, amintind, oarecum în pofida ei însăși, originea îndepărtată, lepădată, înjosită, dar neștearsă. Așa se înțelege blestemul care lovește încercarea de a-l reprezenta pe om prin pictură sau sculptură: aceste arte se fac complice ale imposturii, prin aceea că celebrează  și răspîndesc unchip fără asemănare.”

”La omul zgîrcit, ca și la cel mistic, sub aparența sărăciei se ascunde o bogăție imensă și nevăzută, dar, firește, de natură diferită într-un caz și în celălalt.”

”...regalitatea, însoțită cu sărăcia, produce mai degrabă un tîlhar decît un cerșetor, dar regele, tîlharul, cerșetorul au în comun faptul de a se situa în afara normelor obișnuite de comportare: ei nu dobîndesc nimic prin muncă și nici prin schimb.”

”Căderea omului a rupt adevărul în două: pe de o parte, cuvinte goale, lipsite de miez și de adevăr, de valoare nutritivă. Pe de altă parte, o hrană compactă, grea, opacă și grasă, care întunecă mintea și te potcovește cu fălci căzute și burdihan!”

”Dacă aștepți de la celălat să-ți dăruiască plăcere sau bucurie, înseamnă că-l iubești? Nu. Nu te iubești decît pe tine. Îi ceri să se pună în slujba acelei iubiri egoiste pentru tine însuți. Adevărata iubire este plăcerea dăruită de plăcerea celuilalt, bucuria pe care o trezește în sufletul meu priveliștea bucuriei lui, fericirea pe care o simt știindu-l fericit. Plăcere a plăcerii, bucurie a bucuriei, fericire a fericirii, aceasta-i iubirea, nimic altceva.”

”...tămîia nu se lasă desacralizată așa, cu una, cu două. Fumul ei cerne lumina, populînd-o cu siluete impalpabile. Mireasma ei îndeamnă la visare, la meditație. Arzînd pe jeratic, păstrează ceva din ritualul de jertfă, de ardere de tot. Pe scurt, vrei nu vrei, tămîia creează o atmosferă de cult și de religiozitate.”

Bertrand Russell - De ce nu sunt creştin

"Trei pasiuni simple, dar copleşitoare, mi-au cîrmuit viaţa: setea de dragoste, dorinţa de cunoaştere şi nemărginita milă pentru suferinţele omenirii. Asemenea marilor vânturi, pasiunile acestea m-au purtat de colo până colo, pe un drum întortocheat peste oceanul adânc al neliniştii, atingând uneori marginile disperării... Dragostea şi cunoaşterea, atât cât sunt ele cu putinţă, m-au purtat spre culmile celeste. Mila însă m-a readus, de fiecare dată, îndărăt pe pământ."

"Religia se bazează, după părerea mea, în primul rând şi în special pe teamă. Este în parte teama de necunoscut şi în parte, aşa cum am spus, dorinţa de a simţi că ai un fel de frate mai mare pe care te poţi baza la orice necaz sau conflict. Totul pleacă de la teamă, teama de mister, teama de înfrângere, teama de moarte. Teama este mama cruzimii şi de aceea nu este de mirare că religia şi cruzimea au mers mână în mână." 

Yukio Mishima - Soare și oțel

”Corpul fizic este livada care îmi înconjoară sinele. Rămâne la alegerea mea dacă s-o cultiv transformând-o un colț de rai sau dacă s-o las pradă buruienilor. În ciuda faptului că îmi aparține, libertatea unei asemenea alegeri nu e chiar atât de ușor de înțeles. Mult prea mulți oameni pe lume își numesc grădina din jurul casei Destin.”