Michel Tournier - Meteorii

Marc Chagall - Circus

 "Politeţea săracilor, tot atât de scrobită ca şi aceea a bogaţilor, se potriveşte cu predilecţia lor pentru prenume, chiar şi pentru diminutive. Această predilecţie merge adesea până la o curiozitate care face din prenume un nume şi din prenume un patronimic."

"Psihosociologia săracului

1. Săracul mănâncă de două-trei ori mai mult ca bogatul. Am crezut mai întâi că trebuie compensat efortul energetic mai mare cerut de meseriile manuale. Nu este vorba totuşi de asta, căci acest regim se traduce printr-o obezitate generalizată. Adevărul este că săracul, chiar atunci când nu este supus nici unei restricţii, nu s-a eliberat de teama viscerală de a nu avea ce mânca, pe care secole întregi de foamete i-au inaculat-o omenirii. Totodată, el a rămas credincios unei estetici a penuriei, care face să-i pară femeile grase ca fiind frumoase şi apetisante, iar burtoşii, virili şi maiestuoşi.

 2. Săracul se îmbracă mai mult şi mai gros ca bogatul. Frigul este, după foame, cea mai temută urgie pentru oameni. Săracul rămâne supus spaimei atavice de frig şi vede în el originea boli. Să mănânci puţin si să stai gol sunt privilegii de om bogat.

3. Săracul este sedentar înnăscut. Originile sale ţărăneşti îl fac să priveacă voiajul ca pe o dezrădăcinare, o rătăcire, un exil. Nu ştie să călătorească cu uşurinţă. Trebuie întotdeauna să facă mari preparative şi să se încarce cu nenumărate bagaje inutile. Cu el, cea mai mică plecare ia aerul unei mutări.

4.  Săracul se agaţă fără încetare de soneria doctorului. A treia lui teroare nestăpânită este boala. Săracul se întreabă uneori cum face bogatul de nu cade nicioadă bolnav. Simplu: nici nu se gândeşte la asta.

5. Pentru că munca îl extenuează şi-l dezgustă, săracul visează fără încetare la două oaze, care sunt de fapt una: vacanţele şi pensia. Trebuie să aparţii castei seniorilor pentru a ignora aceste două mirage.

6. Săracul este însetat de onorabilitate. El nu e chiar sigur că aparţine societăţii omeneşti. Dar dacă nu e decât o vită de povară? De aici, nevoia de a se îmbrăca de duminică, de a purta pălărie şi de a-şi ocupa un loc, cât de modest, în corpul social.

 7. Săracul acceptă corpul social ca atare şi nu aşteaptă decât să-şi facă un loc cât mai mare în el; de aceea din punct de vedere politic, este un conservator înveterat. El nu vede mai departe decât mica burghezie căreia speră să-i aparţină şi el cât de curând. De aici rezultă că nici o revoluţie nu a fost făcută vreodată de popor."

"Statul apărat de poliţie este o impostură, căci ordinea pe care o protejează poliţia este dictată de grupul dominant, caracterizat prin bani şi prin heterosexualitate. Este deci o violenţă impusă de cei puternici tuturor celorlalţi, a căror singură resursă rămâne clandestinitatea. În jungla "apărată de poliţie" poliţiştii nu sunt decât o specie de răpitoare printre altele."

"Întotdeauna am detestat petrecerile populare. Ele reprezintă cu un paroxism de violenţă, separaţia, exilul, care sunt toată problema vieţii mele. Pe de o parte, mulţimea anonimă, pierdută într-o obscuritate scheunătoare, unde fiecare se simte cu atât mai invulnerabil  cu cât este mai conform cu obişnuitul. Pe de altă parte, urcaţi pe podium, scăldaţi în lumini brutale, cei care sunt arătaţi, monştrii, încremeniţi în singurătatea şi tristeţea lor."

"Nu, cu siguranţă, mila nu este un sentiment onorabil. Este o redutabilă perversiune, căci toate defectele, slăbiciunile şi neputinţele fiinţei iubite o hrănesc şi o exagerează în loc să o descurajeze. Dacă virtutea e putere şi viciul slăbiciune, mila e forma vicioasă a dragostei. Este o pasiune esenţialmente coprofagă."  

"A exista înseamnă a te compromite, a avea o nevastă căreia îi vine menstruaţia şi care te înşală, copii care fac tuse măgărească, fete care fug cu necunoscuţi, băieţi care te sfidează, moştenitori care-ţi pândesc moartea."

"Dragostea perfectă, perfecta fuziune a dorinţei fizice şi a tandreţei, îşi atinge piatra de încercare, simptomul infailibil într-un fenomen destul de rar: dorinţa fizică inspirată de faţă. Când o figură se încarcă în ochii mei de un erotism mai mare decât tot restul corpului... aceasta este iubirea."

"Cu siguranţă, unui dintre principalele scopuri ale războiailelor este de a le da bărbaţilor vacanţă. Chiar vremea serviciului militar are mai mult farmec în amintirea lor. Între sfârşitul studiilor şi începutul carierei, ea constituie o paranteză de răgazuri forţate, consacrate unor sarcini noi şi total inutile, dominate de nişte reguli de disciplină artificiale şi aiurite, care ţin loc de morală şi cuviinţă, dar, mai ales, dezbărate de orice sentiment de responsabilitate şi de orice prevedere." 

"Rolul medicului este tocmai de a spicui cele mai mici neajunsuri şi suferinţe heteroclite cu putinţă, de a le erija în simptome, de a le grupa în sindrom şi de a ridica astfel în viaţa omului un monument de durere şi moarte, clasat, etichetat, denumit, organizat. Desigur, această activitate de instaurare nu este în principiu decât prima fază. Trebuie să fie urmărită boala, să fie înălţată ca o ţintă pentru a o doborî mai bine. Dar, cea mai mare parte a timpului, faza a doua, distrugătoare, eşuează şi omul, ridicat la ragul dubios de bolnav, rămâne singur în faţa acestui idol negru şi verde, Boala sa, pe care, neputând să o doboare, nu mai poate decât să o slujească pentru a încerca să o domolească."

"Orice om are nevoie de semenii lui ca să perceapă în totalitate lumea exterioară. Celălalt îi dă scara lucrurilor îndepărtate  şi îl avertizează că fiecare lucru are o faţă pe care n-o poate vedea din locul în care se află, dar care există pentru că e văzută de martori îndepărtaţi de el. Însăşi existenţa lumii exterioare nu are ca garanţie decât confirmarea pe care ne-o aduc vecinii noştri. Ceea ce împiedică pretenţiile viselor mele de a trece drept realitate este că mă au drept martor numai pe mine. Viziunea despre lume pe care ar avea-o un singuratic, sărăcia, şubrezenia ei, sunt cu adevărat de neînchipuit. Omul acela nu şi-ar trăi viaţa, ci şi-ar visa-o, nu ar avea despre ea decât un vis impalpabil, fără substanţă, gata să se destrame."

George Orwell - Cărți sau țigări

”E dificil de stabilit vreo relație între prețul cărților și valoarea pe care o obții de la ele... Există cărți pe care le citești de nenumărate ori, cărți care devin parte din mobilierul tău mental și îți schimbă întreaga atitudine față de viață, cărți pe care le răsfoiești, dar nu le termini, cărți pe care le citești dintr-o suflare și le uiți după o săptămână, iar costul în bani poate fi in fiecare caz același.” (Cărți sau țigări)

”Totalitarismul nu promite atât o epocă a credinței, cât o epocă a schizofreniei. O societate devine totalitară atunci când structurile ei devin strigător de artificiale, adică atunci când clasa ei conducătoare și-a pierdut funcția, dar reușește să se agațe de putere prin forță sau fraudă.”(Lichidarea literaturii)

”E posibil să comiți un păcat fără să știi că îl comiți, fără să vrei să îl comiți și fără să fii în stare să îl eviți.  Păcatul nu e neapărat ceea ce faci; poate fi ceva ce ți se întâmplă.” (Anii bucuriei)

”Oamenii vorbesc de ororile războiului, dar care din armele inventate de om se apropie măcar de cruzimea unora din cele mai obișnuite boli? Moartea”naturală” înseamnă, aproape prin definiție, ceva lent, duhnitor, dureros. Chiar și așa, contează dacă poți avea parte de ea în casa ta și nu într-o instituție publică.” (Cum mor săracii)

J. M. Coetzee - Viața și vremurile lui Michael K

”Nu se vedea ca pe un om cu greutate, care ar lăsa urme ale trecerii lui, ci mai degrabă ca pe un fir de pulbere pe fața unui pământ prea adormit ca să simtă furnicile zgâriindu-l cu picioarele lor sau fluturii rozându-l cu dinții lor minusculi sau praful așternându-se alene.”

”Cunosc oameni care pot vorbi toată ziua fără să obosească, care pot umple lumi întregi cu pălăvrăgeala lor.” 

Andrei Makine - Iubirea omenească

Ivan Şişkin - Iarna

”Când este amenințată, existența noastră se arată în toată goliciunea ei și ne frapează prin extrema simplitate a mecanicii ei. ...Frica anulează orice pretinsă complexitate psihică, apoi setea și foamea alungă frica, rămâne aiuritoarea banalitate a morții, dar acest frison al spiritului devine repede ridicol în comparație cu micile umilințe trupești, în sfârșit vine dezgustul față de sine, față de acea mică sferă a existenței care se credea prețioasă, pentru că era unică, și care ajunge să se spargă printre atâtea alte bășici de tot felul.”
 

”<<Știi, la Sarma trăiesc cei care nu mai așteaptă nimic de la viață. Și poate asta îi face atât de prietenoși. Nu sunt lacomi. Eu aștept încă mult de la viață! Da, sunt lacomă. Mai târziu, cine știe...>>

Avea să păstreze mult timp în memorie paradoxul acestei avidități care te obligă să epuizezi, zi de zi, o existență pe care o știi falsă și fără rost, în timp ce cunoști deja lumina unei cu totul altfel de vieți.”

”Istoria omenirii: vorbe mari, efervescența luptelor și a dușmăniilor, victorii hămesite după cadavre și, la sfîrșit, departe de învingători, ziua aceea cenușie de iarnă, liniștită, aroma unui foc de vrescuri, senzația intensă că te recunoști.”

”Când moartea ne privește în ochi, ne dăm seama că au existat în viața noastră câteva ceasuri, de soare sau de întuneric, câteva chipuri la care ne întorcem neîncetat, și că de fapt ceea ce ne păstra în viață era simpla speranță că le vom regăsi...”

”Niște amănunte care demonstrează Nebunia Istoriei.

   Taburete de pian și o duzină de prostituate dresate să se întoarcă la o bătaie de palme. Și acel taburet pe care e așezată o tânără care, cu un calm profesionist, supraveghează agonia uniui bărbat. Și dincolo de delirul grotesc al acestor coincidențe, milioane de oameni asmuțiți unii împotriva altora în numele unei vrajbe care va părea stupidă a doua zi, cînd toți acești oameni nu vor mai avea sânge în vene. Va trebui inventată atunci o altă vrajbă, îmbrăcată în odăjdii umaniste sau mesianice, întărită prin zgomotul șenilelor pe pavajul orașelor în ruine, prin tirul tunurilor asupra unor oameni dezarmați. Și toate acestea pentru ca într-o sală cu pereții tapisați cu blănuri, un bărbat plictisit de masacre, de bogății și de trupuri muierești să-și coboare privirile grele și dezgustate pe șoldurile femeilor care rotesc pe niște taburete de pian. 

   În urmă rămân căteva resturi de zgură, inutile pentru specialiștii care vor scrie: negustroul de diamante, cu figura zdrobită peste o grămăjoară strălucitoare de pietre, și într-un documentar despre război, o secvență care a scăpat probabil realizatorilor: o capră, rănită cu o schijă, care se zbate în jurul țărușului de care a fost legată, în timp ce coloanele blindatelor victorioase își continuă înaintarea.

   De fapt, nu putem opune demenței acestei farse nimic altceva decât dragostea nostră.”

Mario Vargas Llosa - Conversaţie la Catedrala

Pieter Bruegel - Proverbe olandeze

"Cel mai rău era să ai îndoieli şi cel mai bine să poţi închide ochii şi să zici D-zeu există, sau D-zeu nu există, şi să crezi în asta. Să strângi pumnii, să scrâşneşti măselele, să zici APRA e soluţia, religia e soluţia, comunismul e soluţia, şi să şi crezi. Abia atunci viaţa şi-ar găsi un făgaş şi omul nu s-ar mai simţi atît de dezarmat."

Julian Barnes - Pedantul în bucătărie

"Sunt un bucătar întârziat. În copilăria mea, un protecţionism paşnic şi firesc ascundea privirilor activităţile care se desfăşurau în cabina de vot, în patul conjugal şi în strană... Cu gătitul mi s-a întâmplat ca şi su sexul, politica şi religia: când l-am descoperit era prea târziu ca să-mi întreb părinţii."

"În clipa aceea am înţeles clar diferenţa categorică dintre Noi şi Ei. Dacă oamenii bogaţi sunt diferiţi pentru că au mai mulţi bani, bucătarii după ale căror reţete gătim sunt diferiţi pentru că nu mai au nevoie de sfaturile pe care noi le căutăm cu atâta ardoare. Să fii bucătar bun e una; să fii autor de cărţi de bucate e altceva, şi atunci trebuie să dai dovadă - ca şi în cazul scrierii unui roman - de compasiune imaginativă şi de o forţă descriptivă foarte exactă. În ciuda părerii general-sentimentale, cei mai mulţi oameni nu au un roman în suflet. Şi nici majoritatea bucătarilor, o carte de bucate."

William Golding - Împăratul muştelor

El Greco - Laocoon

"Suntem o droaie! Şi totuşi, nu reuşim să ţinem un foc aprins ca să scoată fum. Nu pricepeţi că mai bine murim decît să lăsăm focul să se stingă? Cum o să fim salvaţi dacă nu ţinem focul aprins?"

"Focul e mai important decît porcul, indiferent cîţi porci omorîţi."

"Ralph, nespălat pe trup, cu părul încîlcit, murdar la nas, plîngea sfîrşitul nevinovăţiei, bezna inimii omeneşti şi rostogolirea prin aer a adevăratului, a înţeleptului său prieten Piggy."

Julian Barnes - Papagalul lui Flaubert

"Mie nu-mi cad bine coincidenţele. Există în ele ceva înfricoşător: pentru o clipă simţi ce trebuie să însemne să trăieşti într-un univers ordonat, administrat de D-zeu, unde el ţi se uită mereu peste umăr şi-ţi face aluzii mari şi nerafinate la planurile Lui cosmice. Prefer sentimentul haosului, să simt că lucrurile merg la întânplare, că există o nebunie atât permanentă cât şi temporară, să am certitudinea ignoranţei, brutalităţii şi prostiei omeneşti."

"Flaubert nu credea în progres; în orice caz, nu în progresul moral, singurul care contează: Indiferent ce o să se întâmple o să rămânem proşti... Tot visul democraţiei se rezumă la a ridica proletariatul până la nivelul de idioţenie atins de burghezie."

"În zilele astea nu ni se permite să folosim cuvântul nebun... Foloseşte cuvintele cele mai simle, cele mai scurte, cele mai adevărate. Mort, şi pe moarte, nebun, adulter. Nebun sună corect. E un cuvânt normal, o vorbă care ne arată că demenţa ne poate veni acasă, ca o furgonetă cu mărfuri comandate." 

"Adulterul este cel mai convenţional mijloc de a te ridica deasupra convenţionalului."(Nabokov)

"Privim soarele printr-o sticlă înnegrită de fum; la trecut trebuie să ne uităm prin sticlă colorată." 

"Punerea în pagină deformează modul în care se descriu cei ce dau anunţurile (matrimoniale). Nu te poţi autodefini direct, privindu-te în oglindă. Stilul decurge din subiect. Oricât s-ar strădui, autorii anunţului sunt biruiţi de formă; sunt vârâţi cu forţa - chiar şi în unicul moment când trebuie să fie foarte personali - într-o impersonalitate nedorită." 

"Oamenii nu trebuie împărţiţi în cei care au secrete şi cei care nu le au, ci în cei care doresc să afle totul şi cei care nu doresc. Eu unul susţin că scormonirea este un semn de iubire... Când e vorba de o amantă, de o soţie, aflarea celor mai perverse lucruri aproape te uşurează."

"Cea mai bună formă de guvernământ, este una muribundă, fiindcă face loc uneia noi." (Flaubert)

"Din când în când mai deschid câte o gazetă. Se pare că totul merge într-un ritm ameţitor. Dansăm nu pe marginea unui crater vulcanic, ci pe scaunul de lemn al unei latrine, care mi se pare a fi ros de putregai. În curând societatea se va îmburda, prăbuşindu-se în căcatul acumulat de nouăsprezece veacuri. Atunci să auzi ţipete." (Flaubert) 

Ilf şi Petrov - America fără etaje

Albert Bierstadt - In munti

"Adevărul e că majoritatea călătorilor suferă de psihoza suvenirurilor."

"America stă tolănită pe o imensă şosea."

"Dar omul, domnilor, e departe de a fi un istrument perfect. El poate să uite să întrerupă curentul la momentul potrivit. Aparatul n-o să permită aşa ceva. El se opreşte singur...  Este numit foolproof - protecţie împotriva prostiei. Tehnica avansată de se teme de om şi nu se încrede în inteligenţa lui."

"... Aşa-zisul american de condiţie medie, principalul cumpărător şi votant, este un om simplu, cu vederi extrem de democratice. El ştie să muncescă şi munceşte mult. Îşi iubeşte nevasta şi copiii, ascultă radioul, merge des la cinema şi citeşte foarte puţin. În afară de asta, are un mare respect pentru bani. N-are pasiunea avarului, dar îi respectă cum îşi respectă unchiul - un profesor celebru. Şi ar vrea ca peste tot în lume să fie la fel de simplu şi limpede ca în familia lui." 

"...Arta întreagă - egipteană, grecească, chineză, gotică, stilul Empire, până şi formalismul în esenţa lui - existase cu milioane de ani în urmă, născocită în chip genial de natură." 

"Cinematografia (americană) seamănă cu arta autentică la fel cum maternitatea la maimuţe seamănă cu cea a omului. Au multe în comun, dar prima e insuportabil de respingătoare."

Alberto Vasquez-Figueroa - Pământ virgin

Paul Gauguin

"Istoria omului este istoria confruntării cu propria sa natură. Încearcă să-şi stăpânească instinctele şi nu reuşeşete decât să dezvolte o bestialitate mult mai rafinată."

 "Munca îl înjoseşte pe om din momentul în care-i restrânge libertatea."

"Responsabilitatea înseamnă aservire, iar aservirea înseamnă o frână pentru libertate."

" Nimic nu l-ar putea face să se întoarcă la lupta zilnică, la veşnicul căţărat al piramidei, la acel nesfârşit târâş în sus, agăţându-se cu ghearele şi cu dinţii, pentru că cea mai mică  nebăgare de seamă îl azvârlea din nou pe tobogan în jos, în abis; un Sisif modern, un mit mostruos ce părea să devină destinul comun al Omenirii.

  Sute, mii, milioane de fiinţe începeau în fiecare dimineaţă ascensiunea muntelui de ambiţii, cărând în spate bolovanul greu al incapacităţii lor, deschizăndu-şi drum prin mareea de oameni urmărind acelaşi ţel, cu privirea mereu fixă la drum, atenţi la pietricele şi la micile obstacole, fiindu-le imposibil să privească în sus, înspăimântaţi privind în jos.

Un drum lung, foarte lung, iar sus, pe culmea strâmtă, câţiva puţini la număr care încercau să-şi apare privilegiile împotriva acelora care erau pe punctul de a-i ajunge din urmă."

Epopeea lui Ghilgameş

Sandro Botticelli - Primăvara

"Când zeii au făurit omenirea,
au hărăzit oamenilor moartea.
Viaţa veşnică au păstrat-o pentru ei!
Tu, Ghilgameş, deci, cată să-ţi îndestulezi pântecele,
zi şi noapte bucură-te şi te veseleşte;
Fiece zi să fie o sărbătoare,
zi şi noapte, cântă şi joacă:
împodobeşte-ţi părul, spală-te bine cu apă;
ia aminte la copilul cate te ţine de mână,
iubita să găsească la pieptul tău plăcere:
iată ce li se cuvine muritorilor."

"Cu toate că-i nenduplecată, moartea e legea tuturor;

Clădim noi case pentru vecie?

Pecetluim noi oare învoieli care să lege pe vecie?

Fraţii îşi împart oare, pentru vecie, bunurile ?

Veşnică e oare ura între oameni?

Râul care se umflă te duce oare cu el pentru vecie?

De la începutul veacurilor, nimic nu este veşnic!

Cel care doarme şi cel care-i mort se aseamănă unul cu altul.

Oare nu închipuie amândoi icoana morţii?"

Alberto Vasquez-Figueroa - Iubire pe o insulă blestemată

"De obicei mă mişc mai bine în domeniul politicii, unde nu conduce dragostea, ci ura şi unde ştiu cu toţii că nu s-au născut  unul pentru celălalt, ci mai degrabă "unul împotriva celuilalt... Cei ce ne ocupăm cu politica ştim din primul moment că intrăm într-un joc al lăcomiei, al ambiţiei, al minciunii, al trădării şi al duşmăniei, iar din pricina aceasta, fiind preveniţi, nimic nu mai poate să ne rănească prea rău..."

 "...Niciodată cuvântul lui D-zeu nu călătoreşte singur, mult prea adeseam este însoţit de spada, securea, rugul, ba chiar ambiţia lui D-zeu de a aduna bogăţii, cu toate că niciodată nu am înţeles de ce are nevoie de nişte bogăţii pe care le-a creat el însuşi."

"Insularilor le e greu să accepte că acelaşi D-zeu care ţi-a dat viaţă te obligă să ţi-o câştigi plătind pentru ceva ce nu ai cerut. Şi adevărul e că... a-ţi dărui ceva şi a te face să-l plăteşti apoi cu dobândă este un fel de şarlatanie." 

"Experienţa a fost întotdeauna cea mai amară dintre toate uceniciile... Ca să acceţi fericirea nu ai nevoie de experienţă... Nenorocirile sunt răni dureroase, care sfârşesc prin a fi numite experienţe, deşi nu sunt decât cicatrice."

"Trecerea noastră prin viaţă este urma pe care o lăsăm în cei ce ne înconjoară." 

Julian Barnes - Anglia, Anglia

John Constable - Peisaj

"Cinismul e un dar al singurătăţii."

"Când eşti un boşorog care stă pe veranda casei, nu te duci să joci baschet cu puştimea. Boşorogii nu sar. Mai bine stai şi valorifici ce ai. În plus, mai faci următorul lucru: îi convingi pe puştani că oricine, dar absolut oricine poate să sară, dar pentru legănatul  pe verandă e nevoie de vârstă şi înţelepciune."

"Marele public, stăpânii noştri îndepărtaţi, din fericire, vor ca realitatea să fie ca un iepuraş de casă. Vor să ţopăie şi să bocăne pitoresc din lăbuţă, într-o cuşcă artizanală, să le manânce din palmă frunze de salată. Dacă le dai adevărul, ceva sălbatic care muşcă şi, scuză-mi expresia, se cacă, nu ştiu ce să-i facă, decât să îl sugrume şi să îl gătească."

"Dar dragostea şi căsnicia sunt două stări diferite. Cei meniţi să îndure greutăţile împreună, şi adesea să le îndure de dragul celuilalt, îşi pierd curînd blîndeţea privirii şi bunăvoinţa minţii, născute din împărtăşirea plăcerii neamestecate şi a distracţiilor succesive." 

Luis Sepulveda - Jurnalul unui killer sentimental

"Chipul omenesc nu minte niciodată; e singura hartă care înregistrează toate teritoriile în care am locuit."

Ilf și Petrov - Douăsprezece scaune

”Cetățeni! Respectați somiera cu arcuri și floricele albastre! Ea reprezintă căminul, alfa și omega mobilei, ansamblul unui interior plăcut, ea este baza dragostei și mama primusului. Ce bine doarme cetățeanul în scârțâitul democratic al arcurilor ei! Ce vise minunate are omul care adoarme pe pânza ei albastră! De cât respect se bucură fiecare posesor de somieră!
Omul care n-are somieră e vrednic de plâns. El nu există. Nu plătește impozite, nu are nevastă, cunoscuții nu-i dau bani cu împrumut ”până miercuri”, șoferii de taxiuri strigă în urma lui cuvinte jignitoare, iar fetele râd de el, căci nu le plac idealiștii.” 

Michel Tournier - Gaspar, Melhior și Balthazar

Rembrandt van Rijn - Ospățul lui Baltazar

”Legendele se hrănesc din ființa noastră. Adevărul lor se sprijină pe complicitatea inimilor noastre. De îndată ce nu ne recunoaștem propria istorie, ele nu sînt decît lemn și paie.”

”D-zeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea sa. De ce aceste două cuvinte? Ce diferență este între chip și asemănare? Poate, fără îndoială, faptul că asemănarea cuprinde întreaga ființă - trup și suflet - în timp ce chipul, imaginea, nu este decît masca superficială și poate înșelătoare. Atîta vreme cît omul a rămas așa cum l-a făcut D-zeu, sufletul lui divin a străbătut masca trupului, astfel că era pur și simplu ca un lingou de aur. Atunci chipul și asemănarea dădeau împreună mărturie de aceeașă origine comună. N-ar fi fost nevoie de două cuvinte distincte. Dar de îndată ce omul a păcătuit prin neascultare, de îndată ce a încercat prin minciună să scape de peseapsa dreaptă a lui D-zeu, asemănarea sa cu creatorul a dispărut și n-a mai rămas decît chipul, neînsemnată imagine înșelătoare, amintind, oarecum în pofida ei însăși, originea îndepărtată, lepădată, înjosită, dar neștearsă. Așa se înțelege blestemul care lovește încercarea de a-l reprezenta pe om prin pictură sau sculptură: aceste arte se fac complice ale imposturii, prin aceea că celebrează  și răspîndesc unchip fără asemănare.”

”La omul zgîrcit, ca și la cel mistic, sub aparența sărăciei se ascunde o bogăție imensă și nevăzută, dar, firește, de natură diferită într-un caz și în celălalt.”

”...regalitatea, însoțită cu sărăcia, produce mai degrabă un tîlhar decît un cerșetor, dar regele, tîlharul, cerșetorul au în comun faptul de a se situa în afara normelor obișnuite de comportare: ei nu dobîndesc nimic prin muncă și nici prin schimb.”

”Căderea omului a rupt adevărul în două: pe de o parte, cuvinte goale, lipsite de miez și de adevăr, de valoare nutritivă. Pe de altă parte, o hrană compactă, grea, opacă și grasă, care întunecă mintea și te potcovește cu fălci căzute și burdihan!”

”Dacă aștepți de la celălat să-ți dăruiască plăcere sau bucurie, înseamnă că-l iubești? Nu. Nu te iubești decît pe tine. Îi ceri să se pună în slujba acelei iubiri egoiste pentru tine însuți. Adevărata iubire este plăcerea dăruită de plăcerea celuilalt, bucuria pe care o trezește în sufletul meu priveliștea bucuriei lui, fericirea pe care o simt știindu-l fericit. Plăcere a plăcerii, bucurie a bucuriei, fericire a fericirii, aceasta-i iubirea, nimic altceva.”

”...tămîia nu se lasă desacralizată așa, cu una, cu două. Fumul ei cerne lumina, populînd-o cu siluete impalpabile. Mireasma ei îndeamnă la visare, la meditație. Arzînd pe jeratic, păstrează ceva din ritualul de jertfă, de ardere de tot. Pe scurt, vrei nu vrei, tămîia creează o atmosferă de cult și de religiozitate.”

Bertrand Russell - De ce nu sunt creştin

"Trei pasiuni simple, dar copleşitoare, mi-au cîrmuit viaţa: setea de dragoste, dorinţa de cunoaştere şi nemărginita milă pentru suferinţele omenirii. Asemenea marilor vânturi, pasiunile acestea m-au purtat de colo până colo, pe un drum întortocheat peste oceanul adânc al neliniştii, atingând uneori marginile disperării... Dragostea şi cunoaşterea, atât cât sunt ele cu putinţă, m-au purtat spre culmile celeste. Mila însă m-a readus, de fiecare dată, îndărăt pe pământ."

"Religia se bazează, după părerea mea, în primul rând şi în special pe teamă. Este în parte teama de necunoscut şi în parte, aşa cum am spus, dorinţa de a simţi că ai un fel de frate mai mare pe care te poţi baza la orice necaz sau conflict. Totul pleacă de la teamă, teama de mister, teama de înfrângere, teama de moarte. Teama este mama cruzimii şi de aceea nu este de mirare că religia şi cruzimea au mers mână în mână." 

Yukio Mishima - Soare și oțel

”Corpul fizic este livada care îmi înconjoară sinele. Rămâne la alegerea mea dacă s-o cultiv transformând-o un colț de rai sau dacă s-o las pradă buruienilor. În ciuda faptului că îmi aparține, libertatea unei asemenea alegeri nu e chiar atât de ușor de înțeles. Mult prea mulți oameni pe lume își numesc grădina din jurul casei Destin.”

Amoz Oz - Soțul meu, Michael

”Oamenii puternici pot să înfăptuiască aproape tot ce doresc, dar nici cei mai puternici dintre ei nu pot hotărî ce să-și dorească.”  

”...există copii care preferă să fie bolnavi, refuză să se vindece, deoarece boala le oferă un fel de libertate... Până în ziua de azi simt un fel de decepție când mă trezesc.”

”Nu faptul că ești fiul tatălui tău e oribil, ci că ai început să vorbești ca el... Noi toți. De parcă n-am fi decât niște rebuturi. Un om după altul. Se recopiază model după model și fiecare la rândul lui e respins și mototolit și aruncat la coș, ca să fie înlocuit cu o versiune nouă, ușor îmbunătățită. Pare totul atât de zadarnic. Atât de plictisitor. E glumă fără rost!”

Luis Sepulveda - Bătrînul care citea romane de dragoste

”Nimeni nu reușește să pună în lanțuri tunetul, după cum nimeni nu e în stare să pătrundă în raiul celuilalt cînd se lasă în voia dragostei.”

”Săracii îndură orice, mai puțin eșecul.”

”Dacă urmărirea e prea ușoară și te face să te simți sigur pe tine, înseamnă că tigrul îți pîndește ceafa.”

Salman Rushdie - Pămîntul de sub tălpile ei

"Există cinci mistere care deţin cheia nevăzutului: actul iubirii, naşterea unui copil, contemplarea marii arte, prezenţa morţii şi a dezastrului şi ascultarea vocii umane înălţate în cîntec. Există momente în care zăvoarele universului sunt trase la o parte şi ni se oferă o străfulgerare a nevăzutului."

"... în fiecare generaţie există există suflete - consideraţi-le norocoase sau blestemate, dacă vreţi - care s-au născut, pur şi simplu, fără nici o apartenenţă, care au venit pe lume semidetaşate, fără legături strînse de familie, ţară, naţiune sau rasă."

" Uciderea este o crimă violentă împotriva celui ucis. Sinuciderea este o crimă violentă împotriva celor rămaşi."

"Îi subestimăm pe semenii noştri umani pentru că ne subestimăm pe noi înşine. Ei - noi - suntem capabili să fim mult mai mult decît părem să fim."

"Melancolia este o altă formă de a spune că nu-ţi găseşti locul."

"Mânia e o teorie nearticulată a dreptăţii, care, atunci cînd e tradusă în practică, se numeşte răzbunare."

"Cînd eşti cu adevărat bogat şi nu te pretinzi doar bogat, nu te sinchiseşti să faci pace sau război cu trecutul. Îl laşi în urmă. L-ai depăşit."

"...nimeni nu poate aştepta ca eul tău nenăscut din viitor să fie handicapat de greşelile şi făgădunţele din tinereţe. E ca şi cum ai vinde luna de pe cer. Poţi s-o vinzi, dacă găseşti un cumpărător, dar numai un nebun s-ar aştepta să i-o şi livrezi."

"... ori de cîte ori dispare cineva care te cunoaşte, pierzi o versiune a propriei tale persoane. O versiune a ta, aşa cum ai fost văzut, aşa cum ai fost apreciat de respectiva persoană. Iubit sau duşman, mamă sau prieten, cei care ne cunosc ne construiesc, şi cunoaşterile lor diferite dezvăluie feluritele faţete ale personalităţii noastre, asemenea şlefuitorilor de diamante. Şi fiecare astfel de pierdere e un pas către mormînt, unde toate versiunile noastre se îmbină şi se termină."

"La bătrîneţe nu prea avem putere să ne scriem textele şi ultimele noastre acte sunt scrise de textieri de duzină." 

Ilf și Petrov - Vițelul de aur

”Dulăl cel gras se potrivește mai bine cu rolul de milionar clandestin decît dulăul cu ochi decolorați.”

”Nu mi-a plăcut niciodată să fiu primul din clasă și să capăt note bune la atenție, sârguință și purtare. Sunt o persoană particulară și nu sunt obligat să mă interesez de gropile, tranșeele și turnurile pentru silozuri. Nu știu de ce, mă interesează prea puțin problema transformării socialiste a omului în înger sau depunător la Casa de Economii. Dimpotrivă. Mă interesează problemele arzătoare ale atitudinii grijulii față de persoana indivizilor milionari...” 

Giuseppe Tomasi Di Lampedusa - Ghepardul

Diego Velasquez - Las meninas

"Să mori pentru cineva sau ceva, bun, e în firea lucrurilor; dar trebuie să ştii, sau cel puţin să fii sigur că există cineva care ştie pentru cine sau pentru ce ai murit."

"Dacă vrem ca totul să rămână cum e, trebuie mai întâi ca totul să se schimbe."

"Poţi să fii nerecunoscător pentru încă o moşie primită, dar pentru o bucată de pâine recunoştinţa e o datorie."

"... înţelegea, încetul cu încetul, că un prânz în comun nu trebuie numaidecât să fie o furtună de celfăieli de fălci şi pete de grăsime; că o conversaţie poate foarte bine să nu semene cu o sfadă de câini; că a da întietate unei femei e semn de forţă, şi nu de slăbiciune;... şi că folosind asemena precauţii - mese, conversaţii, femei şi interlocutori, ele sunt spre câştigul celui care s-a priceput să le mânuiască."

"De câte ori te întâlneşti cu o rudă, te alegi cu un ghimpe." 

Alberto Vazquez-Figueroa - Iguana

"Să-ţi placă să provoci ură, scârbă şi teamă... Toţi dorim să provocăm, într-un fel sau altul, un impact asupra celorlalţi, şi când nu-i putem face să ne iubească sau să ne admire, preferăm orice sentiment, mai degrabă decât indiferenţa."

Laurent Graff - Strigătul

Edvard Munch - Strigatul

"Să te plângi e un lucru pretenţios. Surâsul e, dintre toate strâmbăturile, preferatul meu. Dintre toate strigătele, prefer tăcerea."

 "... locurile, oricât de intime ar fi atâta vreme cât ne aparţin, vor să fie impersonale şi plurale, şi se bucură de o imunitate colectivă."

"N-am simţit nevoia să merg mai departe. Ori faci turul lumii, ori priveşti lumea învârtindu-se. În final, vezi acelaşi lucru. Înclin să cred că voiajurile nu sunt decât nişte iluzii obositoare şi constrângătoare, ce presupun multă energie şi dăruire totală. Nu jinduiesc după noi orizonturi, nu am nici o chemare pentru pământuri străine, nu simt nevoia să schimb aerul. Decorul e diferit, dar în realitate nici nu te-ai mişcat. Oriunde ai merge, înaintezi mereu pe aceeaşi cale. Aceea care te poartă." 

Rene Descartes - Discurs asupra metodei

"... Îmi dau seama că obişnuinţa şi exemplul sunt mai convingătoare decât orice cunoştinţă, oricât de sigură şi că pluralitatea părerilor nu este o probă care să valoreze cine ştie ce pentru adevărurile oamenilor greu de descoperit, din cauză că este mult mai verosimil ca ele să fi fost descoperite de un singur om decât de un popor întreg."

Numărul de precepte care compun logica:

 "Primul precept era de a nu primi ca adevărat nici un lucru de care să nu mă fi încredinţat în mod evident că este aşa, adică de a înlătura cu grijă graba şi prejudecata şi de a nu cuprinde în judecăţile mele nimic altceva decât ce s-ar prezenta minţii atât de clar şi de precis, încât să nu am nici un prilej de a-l pune la îndoială.

  Al doilea, de împărţi fiecare dintre dificultăţile pe care le-aş examina în atâtea părţi câte ar fi posibile şi necesare spre a le dezlega.

 Al treilea, să-mi călăuzesc gândurile în ordine, începând cu lucrurile cele mai simple şi mai uşor de cunoscut, ca să urc încet, încet, treptat, până la cunoaşterea celor mai complexe, presupunând ordine chiar între cele care nu se preced în mod firesc unele pe altele.

 Şi ultimul, să fac pretutindeni enumerări atât de complexe şi revederi atât de generale, încât să fiu sigur că n-am omis nimic."

"Şi n-am observat de asemenea niciodată ca, prin disputele practicate în şcoli, să se fi descoperit vreun adevăr necunoscut mai înainte: căci fiecare din cei care discută (în contradictoriu) caută mai mult să iasă învingător, arătând că ideile sale sunt conforme cu adevărul, decât să cântărească argumentele de o parte şi de alta. Astfel, cei ce au fost mai mult timp avocaţi buni nu pot fi, din această pricină, mai târziu jedecători mai buni."

Alberto Vazquez-Figueroa - Tuareg

”Ce este dincolo de deșert? Oameni. Mulți oameni. Le place să se înghesuie în spații minuscule ori în case strâmte și urît mirositoare, țipînd și făcînd gălăgie fără motiv, furîndu-se și înșelîndu-se ca animalele care nu știu să trăiască decît în cireadă.” 

”Până nu veți fi în stare să adaptați totul, cel mai bine ar fi să respectați ceea ce există. E stupid să distrugi fără să fi construit înainte.”

”Morala este o chestiune de obiceiuri și niciodată nu trebuie să judecăm după propriile nostre criterii faptele celor care, datorită obiceiurilor lor ancestrale, au o viziune și un punct de vedere diferit asupra vieții.”

”Obiectele fuseseră dintotdeauna dușmanii săi., le detesta, și viața lui de nomad se reducea la maximum două duzini din cele mai indispensabile, dar chiar și așa le respingea în mod instinctiv, ca om liber și vânător singuratic ce era.” 

 
”Și mașina, senzația de a te mișca dintr-o parte într-alta fără nici un motiv aparent se transformaseră, în cea mai presantă nevoie, fără ca tinerii nomazi și pe părinții lor să-i mai mulțumească lungile plimbări de zile și săptămîni pe întinderile pustii, fără grabă și fără grijă, conștienți că locul unde trebuiau să ajungă se află acolo, la capătul drumului, și acolo va rămîne în vecii vecilor, oricât de încet ar merge.”

John Fowles - Sărmanul Koko / Enigma / Norul

”...cu cît o știre e mai groaznică, cu atît e mai liniștitoare pentru cel care o primește, întrucît evenimentul care s-a petrecut în altă parte dovedește că el nu s-a petrecut, nu se petrece și, prin urmare, nici nu se va petrece aici.”(Sărmanul Koko)

 ”Singurul lucru pe care oamenii nu-l uita niciodată este misterul. Nimic nu dăinuie mai mult decît o taină. Cu condiția să rămînă așa. Dacă i se dă de urmă, dacă e găsit, atunci totul se spulberă, iar el se întoarce înapoi, în povestirea în care a fost creat. Poate fi orice - un șoc nervos, o nebunie.” (Enigma)

”Continuitatea este probabil simplul fapt de a avea dorințe, asemenea unei străzi luminate de un lanț de lămpi reconfortante. Mai înspăimîntătoare este perspectiva de a nu dori dragoste din partea nimănui, niciodată... Să nu ierți nimic, să nu dai nimic, să nu vrei nimic, asta înseamnă de fapt să stai, să fii dus ca un colet de pe o insuliță pe următoarea, constatînd, judecînd, urînd - sau poate chiar provocînd?

”...marile gogoși culturale. De fapt, tot ce se vede este o masă de oameni obosiți la sfîrșitul zilei, automate epuizate de muncă în comparație cu care te afli în categoria celor norocoși, superiori, a celor aleși și neputincioși. A motiva, a le explica este o dovadă de imensă vulgaritate, de imensă minciună... Un fel de canibalism. La prînz mîncăm porc tăiat de măcelar, apoi vieți tăiate în bucățele, realitate tăiată mărunt. Recolta a fost pusă la adăpost. Au rămas afară paiele: fragmente, iluzii, aluzii, fantezii, expresii ale eului, doar șoapte de conversații, golul de după.

 Totul atît de intens, chiar și fără vorbe amețitoare, insistente; atît de ireal, chiar și fără a mai socoti speranța iluzorie, nebunia, efemerul ideilor bărbătești și conștiința că erau germeni pe cale de înmulțire, că milioane de oameni năuci, în prag de noapte, vor vedea rezultattele și ideile îi vor îmbolnăvi și pe ei.” (Norul)  

John Fowles - Turnul de abanos

Gustav Klimt - Adela Bloch-Bauer

”Poate însuși cuvîntul „abstacțiune” dezvăluie însuși sensul jocului. Nedorind să reflecți în pictură modul tău de viață sau viața ta părîndu-ți atît de compromisă, atît de așezată în confort, singura soluție este să-i camuflezi realiatea goală cu măiestrie și gust rafinat. Geometrie. Siguranța este o mască a nimicului.”

”Artistul  era indus în eroare de exagerările la modă, indisciplina în artă la umbra binecuvîntării oficiale, libertățile de suprafață ale artei contemporane, rezultate ale unui sentiment de frustrare profundă, conștiinței îngropate dar nu dispărute a lipsei de libertate... Nu poți trăi din artă și atunci predai principiile ei de bază în travesti; mințind că geniul nu este rezultatul muncii solitare de-a lungul unor ani nesfîrșiți, ci efectul unui experiment obținut peste noapte - cabotinaj; că succesul instantaneu, scoaterea iepurașului din pălărie, constituie o rațiune a înșelării perverse a mii de studenți naivi; că prețul absorbitant al școlii, mereu repetata poveste, nu ajută cu nimic sistemul...

 ...arta - castrare. Triumful eunucului... Legătura dintre pictor și public fusese grav distorsionată atunci cînd natura și relitatea încetaseră să mai conteze. Acum se picta de dragul teoriilor și intelectualilor, nicidecum pentru oameni și nici pentru propria persoană. Artistul cîștiga bani și renumele de a fi la modă. Respingerea trupului și a percepțiilor sale fizice, naturale produsese o spirală, un vortex, o scurgere către nimic, în mijlocul căreia pictorul și criticul afirmau de comun acord că numai ei există și au valoare - o piatră funerară excelentă pentru drojdia socială nepăsătoare.

   Noțiunea de ”deschidere” față de noile curente contemporane era un paravan. Se uita însă ce viteză enormă căpătau noțiuni ca ”progres” și ”acceptarea noului”, cît de repede avangarda a devenit art pompier, îndrăzneală, platitudine... Erau ca lemingii în goană sinucigașă, în căutarea unui Lebensraum într-o mare înghețată, în noaptea fără de sfîrșit, orbi, conduși doar de o iluzie. Turnul de abanos.”

Mario Vargas Llosa - Mătușa Julia și condeierul

”Pentru o femeie divorțată nu este neapărat groaznic faptul că toți bărbații se consideră obligați să-ți propună patul, ci faptul că, fiind divorțată, cred că nu mai e nevoie de nici un romantism. Nu-ți fac curte, nu-ți mai spun lucruri frumoase, îți propun patul din prima clipă, cu cea mai desăvârșită vulgaritate.”

”Ca să ajungă la sufletul publicului, povestirile trebuie să fie proaspete, ca fructele și legumele, pentru că arta nu tolerează conservele și cu atât mai puțin alimentele alterate de vreme.”

”Femeia și arta se exclud. În fiecare vagin e înmormântat un artist.”

”Cum să ghicească această neprihănită că ceea ce ea credea proprietatea exclusivă a lui D-zeu (dragostea) putea fi traficată și între oameni?”

Knut Hamsun - Visătorii / Cer de toamnă înstelat

Jacob I. van Ruisdel - Peisaj

”În orice caz, El este, într-adevăr, D-zeul tuturor vietăților; dar probabil că nu reprezintă ceva deosebit să fii stăpânul animalelor și al munților. De-abia noi, oamenii, îl facem să fie ceea ce este cu adevărat.”

”Au existat vremuri când sticla era o raritate, de culoare verzuie; binecuvântate fie timpurile vechi, când mai existau și rarități.”

”Dragă domnilor neurastnici, ca oameni nu valorăm doi bani, și nu suntem buni nici ca să fim niscaiva animale.”

Lewis Sinclair - Babbitt

”... dar femeile astea cu experiență, dure, încorsetate, măritate de ani îndelungați, sunt mai rele decât fetițele acelea cu păr ondulat ce se aruncă cu îndrăzneală în vârtejul vieții, păstrându-și umbrela sub braț.”

”Nu știu care sunt drepturile unui om! Și nu cunosc nici un leac contra plictiselii! Dacă l-aș cunoaște, aș fi singurul filosof care ar știi cum trebui să-și trăiască oamenii viața. Ceea ce știu însă precis este că numărul acelora cărora existența li se pare monotonă, insuportabil de monotonă, e de zece ori mai mare decât al celor care recunosc faptul acesta; și cred că, dacă am fi sinceri și am mărturisi câteodată acest adevăr, în loc de a fi buni și răbdători și credincioși pentru vreo șaizeci de ani, și apoi buni și răbdători și morți pentru veșnicie, poate că am putea să ne facem viața mai plăcută.”

”Mare e puterea orașelor de a-și supune fiii rătăcitori. Mai dihai decât munții sau decât marea care-și roade malurile, orașul își păstrează cinic și imperturbabil caracterul, urmărind mai departe, la adăpostul unor schimbări aparente, scopul său esențial.”

”În geografia matrimonială, distanța de la prima recunoaștere mută a unei rupturi până la acceptarea ei este tot atât de mare ca aceea de la prima încredere naivă până la primele indoieli.”