”... dar femeile astea cu experiență, dure, încorsetate, măritate de ani îndelungați, sunt mai rele decât fetițele acelea cu păr ondulat ce se aruncă cu îndrăzneală în vârtejul vieții, păstrându-și umbrela sub braț.”
”Nu știu care sunt drepturile unui om! Și nu cunosc nici un leac contra plictiselii! Dacă l-aș cunoaște, aș fi singurul filosof care ar știi cum trebui să-și trăiască oamenii viața. Ceea ce știu însă precis este că numărul acelora cărora existența li se pare monotonă, insuportabil de monotonă, e de zece ori mai mare decât al celor care recunosc faptul acesta; și cred că, dacă am fi sinceri și am mărturisi câteodată acest adevăr, în loc de a fi buni și răbdători și credincioși pentru vreo șaizeci de ani, și apoi buni și răbdători și morți pentru veșnicie, poate că am putea să ne facem viața mai plăcută.”
”Mare e puterea orașelor de a-și supune fiii rătăcitori. Mai dihai decât munții sau decât marea care-și roade malurile, orașul își păstrează cinic și imperturbabil caracterul, urmărind mai departe, la adăpostul unor schimbări aparente, scopul său esențial.”
”În geografia matrimonială, distanța de la prima recunoaștere mută a unei rupturi până la acceptarea ei este tot atât de mare ca aceea de la prima încredere naivă până la primele indoieli.”
