Mario Vargas Llosa - Conversaţie la Catedrala

Pieter Bruegel - Proverbe olandeze

"Cel mai rău era să ai îndoieli şi cel mai bine să poţi închide ochii şi să zici D-zeu există, sau D-zeu nu există, şi să crezi în asta. Să strângi pumnii, să scrâşneşti măselele, să zici APRA e soluţia, religia e soluţia, comunismul e soluţia, şi să şi crezi. Abia atunci viaţa şi-ar găsi un făgaş şi omul nu s-ar mai simţi atît de dezarmat."

Julian Barnes - Pedantul în bucătărie

"Sunt un bucătar întârziat. În copilăria mea, un protecţionism paşnic şi firesc ascundea privirilor activităţile care se desfăşurau în cabina de vot, în patul conjugal şi în strană... Cu gătitul mi s-a întâmplat ca şi su sexul, politica şi religia: când l-am descoperit era prea târziu ca să-mi întreb părinţii."

"În clipa aceea am înţeles clar diferenţa categorică dintre Noi şi Ei. Dacă oamenii bogaţi sunt diferiţi pentru că au mai mulţi bani, bucătarii după ale căror reţete gătim sunt diferiţi pentru că nu mai au nevoie de sfaturile pe care noi le căutăm cu atâta ardoare. Să fii bucătar bun e una; să fii autor de cărţi de bucate e altceva, şi atunci trebuie să dai dovadă - ca şi în cazul scrierii unui roman - de compasiune imaginativă şi de o forţă descriptivă foarte exactă. În ciuda părerii general-sentimentale, cei mai mulţi oameni nu au un roman în suflet. Şi nici majoritatea bucătarilor, o carte de bucate."

William Golding - Împăratul muştelor

El Greco - Laocoon

"Suntem o droaie! Şi totuşi, nu reuşim să ţinem un foc aprins ca să scoată fum. Nu pricepeţi că mai bine murim decît să lăsăm focul să se stingă? Cum o să fim salvaţi dacă nu ţinem focul aprins?"

"Focul e mai important decît porcul, indiferent cîţi porci omorîţi."

"Ralph, nespălat pe trup, cu părul încîlcit, murdar la nas, plîngea sfîrşitul nevinovăţiei, bezna inimii omeneşti şi rostogolirea prin aer a adevăratului, a înţeleptului său prieten Piggy."

Julian Barnes - Papagalul lui Flaubert

"Mie nu-mi cad bine coincidenţele. Există în ele ceva înfricoşător: pentru o clipă simţi ce trebuie să însemne să trăieşti într-un univers ordonat, administrat de D-zeu, unde el ţi se uită mereu peste umăr şi-ţi face aluzii mari şi nerafinate la planurile Lui cosmice. Prefer sentimentul haosului, să simt că lucrurile merg la întânplare, că există o nebunie atât permanentă cât şi temporară, să am certitudinea ignoranţei, brutalităţii şi prostiei omeneşti."

"Flaubert nu credea în progres; în orice caz, nu în progresul moral, singurul care contează: Indiferent ce o să se întâmple o să rămânem proşti... Tot visul democraţiei se rezumă la a ridica proletariatul până la nivelul de idioţenie atins de burghezie."

"În zilele astea nu ni se permite să folosim cuvântul nebun... Foloseşte cuvintele cele mai simle, cele mai scurte, cele mai adevărate. Mort, şi pe moarte, nebun, adulter. Nebun sună corect. E un cuvânt normal, o vorbă care ne arată că demenţa ne poate veni acasă, ca o furgonetă cu mărfuri comandate." 

"Adulterul este cel mai convenţional mijloc de a te ridica deasupra convenţionalului."(Nabokov)

"Privim soarele printr-o sticlă înnegrită de fum; la trecut trebuie să ne uităm prin sticlă colorată." 

"Punerea în pagină deformează modul în care se descriu cei ce dau anunţurile (matrimoniale). Nu te poţi autodefini direct, privindu-te în oglindă. Stilul decurge din subiect. Oricât s-ar strădui, autorii anunţului sunt biruiţi de formă; sunt vârâţi cu forţa - chiar şi în unicul moment când trebuie să fie foarte personali - într-o impersonalitate nedorită." 

"Oamenii nu trebuie împărţiţi în cei care au secrete şi cei care nu le au, ci în cei care doresc să afle totul şi cei care nu doresc. Eu unul susţin că scormonirea este un semn de iubire... Când e vorba de o amantă, de o soţie, aflarea celor mai perverse lucruri aproape te uşurează."

"Cea mai bună formă de guvernământ, este una muribundă, fiindcă face loc uneia noi." (Flaubert)

"Din când în când mai deschid câte o gazetă. Se pare că totul merge într-un ritm ameţitor. Dansăm nu pe marginea unui crater vulcanic, ci pe scaunul de lemn al unei latrine, care mi se pare a fi ros de putregai. În curând societatea se va îmburda, prăbuşindu-se în căcatul acumulat de nouăsprezece veacuri. Atunci să auzi ţipete." (Flaubert) 

Ilf şi Petrov - America fără etaje

Albert Bierstadt - In munti

"Adevărul e că majoritatea călătorilor suferă de psihoza suvenirurilor."

"America stă tolănită pe o imensă şosea."

"Dar omul, domnilor, e departe de a fi un istrument perfect. El poate să uite să întrerupă curentul la momentul potrivit. Aparatul n-o să permită aşa ceva. El se opreşte singur...  Este numit foolproof - protecţie împotriva prostiei. Tehnica avansată de se teme de om şi nu se încrede în inteligenţa lui."

"... Aşa-zisul american de condiţie medie, principalul cumpărător şi votant, este un om simplu, cu vederi extrem de democratice. El ştie să muncescă şi munceşte mult. Îşi iubeşte nevasta şi copiii, ascultă radioul, merge des la cinema şi citeşte foarte puţin. În afară de asta, are un mare respect pentru bani. N-are pasiunea avarului, dar îi respectă cum îşi respectă unchiul - un profesor celebru. Şi ar vrea ca peste tot în lume să fie la fel de simplu şi limpede ca în familia lui." 

"...Arta întreagă - egipteană, grecească, chineză, gotică, stilul Empire, până şi formalismul în esenţa lui - existase cu milioane de ani în urmă, născocită în chip genial de natură." 

"Cinematografia (americană) seamănă cu arta autentică la fel cum maternitatea la maimuţe seamănă cu cea a omului. Au multe în comun, dar prima e insuportabil de respingătoare."

Alberto Vasquez-Figueroa - Pământ virgin

Paul Gauguin

"Istoria omului este istoria confruntării cu propria sa natură. Încearcă să-şi stăpânească instinctele şi nu reuşeşete decât să dezvolte o bestialitate mult mai rafinată."

 "Munca îl înjoseşte pe om din momentul în care-i restrânge libertatea."

"Responsabilitatea înseamnă aservire, iar aservirea înseamnă o frână pentru libertate."

" Nimic nu l-ar putea face să se întoarcă la lupta zilnică, la veşnicul căţărat al piramidei, la acel nesfârşit târâş în sus, agăţându-se cu ghearele şi cu dinţii, pentru că cea mai mică  nebăgare de seamă îl azvârlea din nou pe tobogan în jos, în abis; un Sisif modern, un mit mostruos ce părea să devină destinul comun al Omenirii.

  Sute, mii, milioane de fiinţe începeau în fiecare dimineaţă ascensiunea muntelui de ambiţii, cărând în spate bolovanul greu al incapacităţii lor, deschizăndu-şi drum prin mareea de oameni urmărind acelaşi ţel, cu privirea mereu fixă la drum, atenţi la pietricele şi la micile obstacole, fiindu-le imposibil să privească în sus, înspăimântaţi privind în jos.

Un drum lung, foarte lung, iar sus, pe culmea strâmtă, câţiva puţini la număr care încercau să-şi apare privilegiile împotriva acelora care erau pe punctul de a-i ajunge din urmă."

Epopeea lui Ghilgameş

Sandro Botticelli - Primăvara

"Când zeii au făurit omenirea,
au hărăzit oamenilor moartea.
Viaţa veşnică au păstrat-o pentru ei!
Tu, Ghilgameş, deci, cată să-ţi îndestulezi pântecele,
zi şi noapte bucură-te şi te veseleşte;
Fiece zi să fie o sărbătoare,
zi şi noapte, cântă şi joacă:
împodobeşte-ţi părul, spală-te bine cu apă;
ia aminte la copilul cate te ţine de mână,
iubita să găsească la pieptul tău plăcere:
iată ce li se cuvine muritorilor."

"Cu toate că-i nenduplecată, moartea e legea tuturor;

Clădim noi case pentru vecie?

Pecetluim noi oare învoieli care să lege pe vecie?

Fraţii îşi împart oare, pentru vecie, bunurile ?

Veşnică e oare ura între oameni?

Râul care se umflă te duce oare cu el pentru vecie?

De la începutul veacurilor, nimic nu este veşnic!

Cel care doarme şi cel care-i mort se aseamănă unul cu altul.

Oare nu închipuie amândoi icoana morţii?"

Alberto Vasquez-Figueroa - Iubire pe o insulă blestemată

"De obicei mă mişc mai bine în domeniul politicii, unde nu conduce dragostea, ci ura şi unde ştiu cu toţii că nu s-au născut  unul pentru celălalt, ci mai degrabă "unul împotriva celuilalt... Cei ce ne ocupăm cu politica ştim din primul moment că intrăm într-un joc al lăcomiei, al ambiţiei, al minciunii, al trădării şi al duşmăniei, iar din pricina aceasta, fiind preveniţi, nimic nu mai poate să ne rănească prea rău..."

 "...Niciodată cuvântul lui D-zeu nu călătoreşte singur, mult prea adeseam este însoţit de spada, securea, rugul, ba chiar ambiţia lui D-zeu de a aduna bogăţii, cu toate că niciodată nu am înţeles de ce are nevoie de nişte bogăţii pe care le-a creat el însuşi."

"Insularilor le e greu să accepte că acelaşi D-zeu care ţi-a dat viaţă te obligă să ţi-o câştigi plătind pentru ceva ce nu ai cerut. Şi adevărul e că... a-ţi dărui ceva şi a te face să-l plăteşti apoi cu dobândă este un fel de şarlatanie." 

"Experienţa a fost întotdeauna cea mai amară dintre toate uceniciile... Ca să acceţi fericirea nu ai nevoie de experienţă... Nenorocirile sunt răni dureroase, care sfârşesc prin a fi numite experienţe, deşi nu sunt decât cicatrice."

"Trecerea noastră prin viaţă este urma pe care o lăsăm în cei ce ne înconjoară." 

Julian Barnes - Anglia, Anglia

John Constable - Peisaj

"Cinismul e un dar al singurătăţii."

"Când eşti un boşorog care stă pe veranda casei, nu te duci să joci baschet cu puştimea. Boşorogii nu sar. Mai bine stai şi valorifici ce ai. În plus, mai faci următorul lucru: îi convingi pe puştani că oricine, dar absolut oricine poate să sară, dar pentru legănatul  pe verandă e nevoie de vârstă şi înţelepciune."

"Marele public, stăpânii noştri îndepărtaţi, din fericire, vor ca realitatea să fie ca un iepuraş de casă. Vor să ţopăie şi să bocăne pitoresc din lăbuţă, într-o cuşcă artizanală, să le manânce din palmă frunze de salată. Dacă le dai adevărul, ceva sălbatic care muşcă şi, scuză-mi expresia, se cacă, nu ştiu ce să-i facă, decât să îl sugrume şi să îl gătească."

"Dar dragostea şi căsnicia sunt două stări diferite. Cei meniţi să îndure greutăţile împreună, şi adesea să le îndure de dragul celuilalt, îşi pierd curînd blîndeţea privirii şi bunăvoinţa minţii, născute din împărtăşirea plăcerii neamestecate şi a distracţiilor succesive." 

Luis Sepulveda - Jurnalul unui killer sentimental

"Chipul omenesc nu minte niciodată; e singura hartă care înregistrează toate teritoriile în care am locuit."

Ilf și Petrov - Douăsprezece scaune

”Cetățeni! Respectați somiera cu arcuri și floricele albastre! Ea reprezintă căminul, alfa și omega mobilei, ansamblul unui interior plăcut, ea este baza dragostei și mama primusului. Ce bine doarme cetățeanul în scârțâitul democratic al arcurilor ei! Ce vise minunate are omul care adoarme pe pânza ei albastră! De cât respect se bucură fiecare posesor de somieră!
Omul care n-are somieră e vrednic de plâns. El nu există. Nu plătește impozite, nu are nevastă, cunoscuții nu-i dau bani cu împrumut ”până miercuri”, șoferii de taxiuri strigă în urma lui cuvinte jignitoare, iar fetele râd de el, căci nu le plac idealiștii.” 

Michel Tournier - Gaspar, Melhior și Balthazar

Rembrandt van Rijn - Ospățul lui Baltazar

”Legendele se hrănesc din ființa noastră. Adevărul lor se sprijină pe complicitatea inimilor noastre. De îndată ce nu ne recunoaștem propria istorie, ele nu sînt decît lemn și paie.”

”D-zeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea sa. De ce aceste două cuvinte? Ce diferență este între chip și asemănare? Poate, fără îndoială, faptul că asemănarea cuprinde întreaga ființă - trup și suflet - în timp ce chipul, imaginea, nu este decît masca superficială și poate înșelătoare. Atîta vreme cît omul a rămas așa cum l-a făcut D-zeu, sufletul lui divin a străbătut masca trupului, astfel că era pur și simplu ca un lingou de aur. Atunci chipul și asemănarea dădeau împreună mărturie de aceeașă origine comună. N-ar fi fost nevoie de două cuvinte distincte. Dar de îndată ce omul a păcătuit prin neascultare, de îndată ce a încercat prin minciună să scape de peseapsa dreaptă a lui D-zeu, asemănarea sa cu creatorul a dispărut și n-a mai rămas decît chipul, neînsemnată imagine înșelătoare, amintind, oarecum în pofida ei însăși, originea îndepărtată, lepădată, înjosită, dar neștearsă. Așa se înțelege blestemul care lovește încercarea de a-l reprezenta pe om prin pictură sau sculptură: aceste arte se fac complice ale imposturii, prin aceea că celebrează  și răspîndesc unchip fără asemănare.”

”La omul zgîrcit, ca și la cel mistic, sub aparența sărăciei se ascunde o bogăție imensă și nevăzută, dar, firește, de natură diferită într-un caz și în celălalt.”

”...regalitatea, însoțită cu sărăcia, produce mai degrabă un tîlhar decît un cerșetor, dar regele, tîlharul, cerșetorul au în comun faptul de a se situa în afara normelor obișnuite de comportare: ei nu dobîndesc nimic prin muncă și nici prin schimb.”

”Căderea omului a rupt adevărul în două: pe de o parte, cuvinte goale, lipsite de miez și de adevăr, de valoare nutritivă. Pe de altă parte, o hrană compactă, grea, opacă și grasă, care întunecă mintea și te potcovește cu fălci căzute și burdihan!”

”Dacă aștepți de la celălat să-ți dăruiască plăcere sau bucurie, înseamnă că-l iubești? Nu. Nu te iubești decît pe tine. Îi ceri să se pună în slujba acelei iubiri egoiste pentru tine însuți. Adevărata iubire este plăcerea dăruită de plăcerea celuilalt, bucuria pe care o trezește în sufletul meu priveliștea bucuriei lui, fericirea pe care o simt știindu-l fericit. Plăcere a plăcerii, bucurie a bucuriei, fericire a fericirii, aceasta-i iubirea, nimic altceva.”

”...tămîia nu se lasă desacralizată așa, cu una, cu două. Fumul ei cerne lumina, populînd-o cu siluete impalpabile. Mireasma ei îndeamnă la visare, la meditație. Arzînd pe jeratic, păstrează ceva din ritualul de jertfă, de ardere de tot. Pe scurt, vrei nu vrei, tămîia creează o atmosferă de cult și de religiozitate.”

Bertrand Russell - De ce nu sunt creştin

"Trei pasiuni simple, dar copleşitoare, mi-au cîrmuit viaţa: setea de dragoste, dorinţa de cunoaştere şi nemărginita milă pentru suferinţele omenirii. Asemenea marilor vânturi, pasiunile acestea m-au purtat de colo până colo, pe un drum întortocheat peste oceanul adânc al neliniştii, atingând uneori marginile disperării... Dragostea şi cunoaşterea, atât cât sunt ele cu putinţă, m-au purtat spre culmile celeste. Mila însă m-a readus, de fiecare dată, îndărăt pe pământ."

"Religia se bazează, după părerea mea, în primul rând şi în special pe teamă. Este în parte teama de necunoscut şi în parte, aşa cum am spus, dorinţa de a simţi că ai un fel de frate mai mare pe care te poţi baza la orice necaz sau conflict. Totul pleacă de la teamă, teama de mister, teama de înfrângere, teama de moarte. Teama este mama cruzimii şi de aceea nu este de mirare că religia şi cruzimea au mers mână în mână." 

Yukio Mishima - Soare și oțel

”Corpul fizic este livada care îmi înconjoară sinele. Rămâne la alegerea mea dacă s-o cultiv transformând-o un colț de rai sau dacă s-o las pradă buruienilor. În ciuda faptului că îmi aparține, libertatea unei asemenea alegeri nu e chiar atât de ușor de înțeles. Mult prea mulți oameni pe lume își numesc grădina din jurul casei Destin.”

Amoz Oz - Soțul meu, Michael

”Oamenii puternici pot să înfăptuiască aproape tot ce doresc, dar nici cei mai puternici dintre ei nu pot hotărî ce să-și dorească.”  

”...există copii care preferă să fie bolnavi, refuză să se vindece, deoarece boala le oferă un fel de libertate... Până în ziua de azi simt un fel de decepție când mă trezesc.”

”Nu faptul că ești fiul tatălui tău e oribil, ci că ai început să vorbești ca el... Noi toți. De parcă n-am fi decât niște rebuturi. Un om după altul. Se recopiază model după model și fiecare la rândul lui e respins și mototolit și aruncat la coș, ca să fie înlocuit cu o versiune nouă, ușor îmbunătățită. Pare totul atât de zadarnic. Atât de plictisitor. E glumă fără rost!”

Luis Sepulveda - Bătrînul care citea romane de dragoste

”Nimeni nu reușește să pună în lanțuri tunetul, după cum nimeni nu e în stare să pătrundă în raiul celuilalt cînd se lasă în voia dragostei.”

”Săracii îndură orice, mai puțin eșecul.”

”Dacă urmărirea e prea ușoară și te face să te simți sigur pe tine, înseamnă că tigrul îți pîndește ceafa.”

Salman Rushdie - Pămîntul de sub tălpile ei

"Există cinci mistere care deţin cheia nevăzutului: actul iubirii, naşterea unui copil, contemplarea marii arte, prezenţa morţii şi a dezastrului şi ascultarea vocii umane înălţate în cîntec. Există momente în care zăvoarele universului sunt trase la o parte şi ni se oferă o străfulgerare a nevăzutului."

"... în fiecare generaţie există există suflete - consideraţi-le norocoase sau blestemate, dacă vreţi - care s-au născut, pur şi simplu, fără nici o apartenenţă, care au venit pe lume semidetaşate, fără legături strînse de familie, ţară, naţiune sau rasă."

" Uciderea este o crimă violentă împotriva celui ucis. Sinuciderea este o crimă violentă împotriva celor rămaşi."

"Îi subestimăm pe semenii noştri umani pentru că ne subestimăm pe noi înşine. Ei - noi - suntem capabili să fim mult mai mult decît părem să fim."

"Melancolia este o altă formă de a spune că nu-ţi găseşti locul."

"Mânia e o teorie nearticulată a dreptăţii, care, atunci cînd e tradusă în practică, se numeşte răzbunare."

"Cînd eşti cu adevărat bogat şi nu te pretinzi doar bogat, nu te sinchiseşti să faci pace sau război cu trecutul. Îl laşi în urmă. L-ai depăşit."

"...nimeni nu poate aştepta ca eul tău nenăscut din viitor să fie handicapat de greşelile şi făgădunţele din tinereţe. E ca şi cum ai vinde luna de pe cer. Poţi s-o vinzi, dacă găseşti un cumpărător, dar numai un nebun s-ar aştepta să i-o şi livrezi."

"... ori de cîte ori dispare cineva care te cunoaşte, pierzi o versiune a propriei tale persoane. O versiune a ta, aşa cum ai fost văzut, aşa cum ai fost apreciat de respectiva persoană. Iubit sau duşman, mamă sau prieten, cei care ne cunosc ne construiesc, şi cunoaşterile lor diferite dezvăluie feluritele faţete ale personalităţii noastre, asemenea şlefuitorilor de diamante. Şi fiecare astfel de pierdere e un pas către mormînt, unde toate versiunile noastre se îmbină şi se termină."

"La bătrîneţe nu prea avem putere să ne scriem textele şi ultimele noastre acte sunt scrise de textieri de duzină." 

Ilf și Petrov - Vițelul de aur

”Dulăl cel gras se potrivește mai bine cu rolul de milionar clandestin decît dulăul cu ochi decolorați.”

”Nu mi-a plăcut niciodată să fiu primul din clasă și să capăt note bune la atenție, sârguință și purtare. Sunt o persoană particulară și nu sunt obligat să mă interesez de gropile, tranșeele și turnurile pentru silozuri. Nu știu de ce, mă interesează prea puțin problema transformării socialiste a omului în înger sau depunător la Casa de Economii. Dimpotrivă. Mă interesează problemele arzătoare ale atitudinii grijulii față de persoana indivizilor milionari...” 

Giuseppe Tomasi Di Lampedusa - Ghepardul

Diego Velasquez - Las meninas

"Să mori pentru cineva sau ceva, bun, e în firea lucrurilor; dar trebuie să ştii, sau cel puţin să fii sigur că există cineva care ştie pentru cine sau pentru ce ai murit."

"Dacă vrem ca totul să rămână cum e, trebuie mai întâi ca totul să se schimbe."

"Poţi să fii nerecunoscător pentru încă o moşie primită, dar pentru o bucată de pâine recunoştinţa e o datorie."

"... înţelegea, încetul cu încetul, că un prânz în comun nu trebuie numaidecât să fie o furtună de celfăieli de fălci şi pete de grăsime; că o conversaţie poate foarte bine să nu semene cu o sfadă de câini; că a da întietate unei femei e semn de forţă, şi nu de slăbiciune;... şi că folosind asemena precauţii - mese, conversaţii, femei şi interlocutori, ele sunt spre câştigul celui care s-a priceput să le mânuiască."

"De câte ori te întâlneşti cu o rudă, te alegi cu un ghimpe." 

Alberto Vazquez-Figueroa - Iguana

"Să-ţi placă să provoci ură, scârbă şi teamă... Toţi dorim să provocăm, într-un fel sau altul, un impact asupra celorlalţi, şi când nu-i putem face să ne iubească sau să ne admire, preferăm orice sentiment, mai degrabă decât indiferenţa."

Laurent Graff - Strigătul

Edvard Munch - Strigatul

"Să te plângi e un lucru pretenţios. Surâsul e, dintre toate strâmbăturile, preferatul meu. Dintre toate strigătele, prefer tăcerea."

 "... locurile, oricât de intime ar fi atâta vreme cât ne aparţin, vor să fie impersonale şi plurale, şi se bucură de o imunitate colectivă."

"N-am simţit nevoia să merg mai departe. Ori faci turul lumii, ori priveşti lumea învârtindu-se. În final, vezi acelaşi lucru. Înclin să cred că voiajurile nu sunt decât nişte iluzii obositoare şi constrângătoare, ce presupun multă energie şi dăruire totală. Nu jinduiesc după noi orizonturi, nu am nici o chemare pentru pământuri străine, nu simt nevoia să schimb aerul. Decorul e diferit, dar în realitate nici nu te-ai mişcat. Oriunde ai merge, înaintezi mereu pe aceeaşi cale. Aceea care te poartă." 

Rene Descartes - Discurs asupra metodei

"... Îmi dau seama că obişnuinţa şi exemplul sunt mai convingătoare decât orice cunoştinţă, oricât de sigură şi că pluralitatea părerilor nu este o probă care să valoreze cine ştie ce pentru adevărurile oamenilor greu de descoperit, din cauză că este mult mai verosimil ca ele să fi fost descoperite de un singur om decât de un popor întreg."

Numărul de precepte care compun logica:

 "Primul precept era de a nu primi ca adevărat nici un lucru de care să nu mă fi încredinţat în mod evident că este aşa, adică de a înlătura cu grijă graba şi prejudecata şi de a nu cuprinde în judecăţile mele nimic altceva decât ce s-ar prezenta minţii atât de clar şi de precis, încât să nu am nici un prilej de a-l pune la îndoială.

  Al doilea, de împărţi fiecare dintre dificultăţile pe care le-aş examina în atâtea părţi câte ar fi posibile şi necesare spre a le dezlega.

 Al treilea, să-mi călăuzesc gândurile în ordine, începând cu lucrurile cele mai simple şi mai uşor de cunoscut, ca să urc încet, încet, treptat, până la cunoaşterea celor mai complexe, presupunând ordine chiar între cele care nu se preced în mod firesc unele pe altele.

 Şi ultimul, să fac pretutindeni enumerări atât de complexe şi revederi atât de generale, încât să fiu sigur că n-am omis nimic."

"Şi n-am observat de asemenea niciodată ca, prin disputele practicate în şcoli, să se fi descoperit vreun adevăr necunoscut mai înainte: căci fiecare din cei care discută (în contradictoriu) caută mai mult să iasă învingător, arătând că ideile sale sunt conforme cu adevărul, decât să cântărească argumentele de o parte şi de alta. Astfel, cei ce au fost mai mult timp avocaţi buni nu pot fi, din această pricină, mai târziu jedecători mai buni."

Alberto Vazquez-Figueroa - Tuareg

”Ce este dincolo de deșert? Oameni. Mulți oameni. Le place să se înghesuie în spații minuscule ori în case strâmte și urît mirositoare, țipînd și făcînd gălăgie fără motiv, furîndu-se și înșelîndu-se ca animalele care nu știu să trăiască decît în cireadă.” 

”Până nu veți fi în stare să adaptați totul, cel mai bine ar fi să respectați ceea ce există. E stupid să distrugi fără să fi construit înainte.”

”Morala este o chestiune de obiceiuri și niciodată nu trebuie să judecăm după propriile nostre criterii faptele celor care, datorită obiceiurilor lor ancestrale, au o viziune și un punct de vedere diferit asupra vieții.”

”Obiectele fuseseră dintotdeauna dușmanii săi., le detesta, și viața lui de nomad se reducea la maximum două duzini din cele mai indispensabile, dar chiar și așa le respingea în mod instinctiv, ca om liber și vânător singuratic ce era.” 

 
”Și mașina, senzația de a te mișca dintr-o parte într-alta fără nici un motiv aparent se transformaseră, în cea mai presantă nevoie, fără ca tinerii nomazi și pe părinții lor să-i mai mulțumească lungile plimbări de zile și săptămîni pe întinderile pustii, fără grabă și fără grijă, conștienți că locul unde trebuiau să ajungă se află acolo, la capătul drumului, și acolo va rămîne în vecii vecilor, oricât de încet ar merge.”

John Fowles - Sărmanul Koko / Enigma / Norul

”...cu cît o știre e mai groaznică, cu atît e mai liniștitoare pentru cel care o primește, întrucît evenimentul care s-a petrecut în altă parte dovedește că el nu s-a petrecut, nu se petrece și, prin urmare, nici nu se va petrece aici.”(Sărmanul Koko)

 ”Singurul lucru pe care oamenii nu-l uita niciodată este misterul. Nimic nu dăinuie mai mult decît o taină. Cu condiția să rămînă așa. Dacă i se dă de urmă, dacă e găsit, atunci totul se spulberă, iar el se întoarce înapoi, în povestirea în care a fost creat. Poate fi orice - un șoc nervos, o nebunie.” (Enigma)

”Continuitatea este probabil simplul fapt de a avea dorințe, asemenea unei străzi luminate de un lanț de lămpi reconfortante. Mai înspăimîntătoare este perspectiva de a nu dori dragoste din partea nimănui, niciodată... Să nu ierți nimic, să nu dai nimic, să nu vrei nimic, asta înseamnă de fapt să stai, să fii dus ca un colet de pe o insuliță pe următoarea, constatînd, judecînd, urînd - sau poate chiar provocînd?

”...marile gogoși culturale. De fapt, tot ce se vede este o masă de oameni obosiți la sfîrșitul zilei, automate epuizate de muncă în comparație cu care te afli în categoria celor norocoși, superiori, a celor aleși și neputincioși. A motiva, a le explica este o dovadă de imensă vulgaritate, de imensă minciună... Un fel de canibalism. La prînz mîncăm porc tăiat de măcelar, apoi vieți tăiate în bucățele, realitate tăiată mărunt. Recolta a fost pusă la adăpost. Au rămas afară paiele: fragmente, iluzii, aluzii, fantezii, expresii ale eului, doar șoapte de conversații, golul de după.

 Totul atît de intens, chiar și fără vorbe amețitoare, insistente; atît de ireal, chiar și fără a mai socoti speranța iluzorie, nebunia, efemerul ideilor bărbătești și conștiința că erau germeni pe cale de înmulțire, că milioane de oameni năuci, în prag de noapte, vor vedea rezultattele și ideile îi vor îmbolnăvi și pe ei.” (Norul)  

John Fowles - Turnul de abanos

Gustav Klimt - Adela Bloch-Bauer

”Poate însuși cuvîntul „abstacțiune” dezvăluie însuși sensul jocului. Nedorind să reflecți în pictură modul tău de viață sau viața ta părîndu-ți atît de compromisă, atît de așezată în confort, singura soluție este să-i camuflezi realiatea goală cu măiestrie și gust rafinat. Geometrie. Siguranța este o mască a nimicului.”

”Artistul  era indus în eroare de exagerările la modă, indisciplina în artă la umbra binecuvîntării oficiale, libertățile de suprafață ale artei contemporane, rezultate ale unui sentiment de frustrare profundă, conștiinței îngropate dar nu dispărute a lipsei de libertate... Nu poți trăi din artă și atunci predai principiile ei de bază în travesti; mințind că geniul nu este rezultatul muncii solitare de-a lungul unor ani nesfîrșiți, ci efectul unui experiment obținut peste noapte - cabotinaj; că succesul instantaneu, scoaterea iepurașului din pălărie, constituie o rațiune a înșelării perverse a mii de studenți naivi; că prețul absorbitant al școlii, mereu repetata poveste, nu ajută cu nimic sistemul...

 ...arta - castrare. Triumful eunucului... Legătura dintre pictor și public fusese grav distorsionată atunci cînd natura și relitatea încetaseră să mai conteze. Acum se picta de dragul teoriilor și intelectualilor, nicidecum pentru oameni și nici pentru propria persoană. Artistul cîștiga bani și renumele de a fi la modă. Respingerea trupului și a percepțiilor sale fizice, naturale produsese o spirală, un vortex, o scurgere către nimic, în mijlocul căreia pictorul și criticul afirmau de comun acord că numai ei există și au valoare - o piatră funerară excelentă pentru drojdia socială nepăsătoare.

   Noțiunea de ”deschidere” față de noile curente contemporane era un paravan. Se uita însă ce viteză enormă căpătau noțiuni ca ”progres” și ”acceptarea noului”, cît de repede avangarda a devenit art pompier, îndrăzneală, platitudine... Erau ca lemingii în goană sinucigașă, în căutarea unui Lebensraum într-o mare înghețată, în noaptea fără de sfîrșit, orbi, conduși doar de o iluzie. Turnul de abanos.”

Mario Vargas Llosa - Mătușa Julia și condeierul

”Pentru o femeie divorțată nu este neapărat groaznic faptul că toți bărbații se consideră obligați să-ți propună patul, ci faptul că, fiind divorțată, cred că nu mai e nevoie de nici un romantism. Nu-ți fac curte, nu-ți mai spun lucruri frumoase, îți propun patul din prima clipă, cu cea mai desăvârșită vulgaritate.”

”Ca să ajungă la sufletul publicului, povestirile trebuie să fie proaspete, ca fructele și legumele, pentru că arta nu tolerează conservele și cu atât mai puțin alimentele alterate de vreme.”

”Femeia și arta se exclud. În fiecare vagin e înmormântat un artist.”

”Cum să ghicească această neprihănită că ceea ce ea credea proprietatea exclusivă a lui D-zeu (dragostea) putea fi traficată și între oameni?”

Knut Hamsun - Visătorii / Cer de toamnă înstelat

Jacob I. van Ruisdel - Peisaj

”În orice caz, El este, într-adevăr, D-zeul tuturor vietăților; dar probabil că nu reprezintă ceva deosebit să fii stăpânul animalelor și al munților. De-abia noi, oamenii, îl facem să fie ceea ce este cu adevărat.”

”Au existat vremuri când sticla era o raritate, de culoare verzuie; binecuvântate fie timpurile vechi, când mai existau și rarități.”

”Dragă domnilor neurastnici, ca oameni nu valorăm doi bani, și nu suntem buni nici ca să fim niscaiva animale.”

Lewis Sinclair - Babbitt

”... dar femeile astea cu experiență, dure, încorsetate, măritate de ani îndelungați, sunt mai rele decât fetițele acelea cu păr ondulat ce se aruncă cu îndrăzneală în vârtejul vieții, păstrându-și umbrela sub braț.”

”Nu știu care sunt drepturile unui om! Și nu cunosc nici un leac contra plictiselii! Dacă l-aș cunoaște, aș fi singurul filosof care ar știi cum trebui să-și trăiască oamenii viața. Ceea ce știu însă precis este că numărul acelora cărora existența li se pare monotonă, insuportabil de monotonă, e de zece ori mai mare decât al celor care recunosc faptul acesta; și cred că, dacă am fi sinceri și am mărturisi câteodată acest adevăr, în loc de a fi buni și răbdători și credincioși pentru vreo șaizeci de ani, și apoi buni și răbdători și morți pentru veșnicie, poate că am putea să ne facem viața mai plăcută.”

”Mare e puterea orașelor de a-și supune fiii rătăcitori. Mai dihai decât munții sau decât marea care-și roade malurile, orașul își păstrează cinic și imperturbabil caracterul, urmărind mai departe, la adăpostul unor schimbări aparente, scopul său esențial.”

”În geografia matrimonială, distanța de la prima recunoaștere mută a unei rupturi până la acceptarea ei este tot atât de mare ca aceea de la prima încredere naivă până la primele indoieli.”

John Fowles - Copacul

Ivan Șișkin - Stejar în vechiul Peterhof

”Numirea lucrurilor este întotdeauna implicit o formă de categorisire și, prin urmare, de adunare a lor într-o colecție, o încercare de a lua în posesie, și, pentru că omul este o creatură extrem de acaparatoare, prostită de cele mai moderne societăți pînă într-atît încât ajunge să creadă că actul acumulării este mai plăcut decât cel de a fi acumulat, că a obține este superior lui a avea, simplele denumiri și obiectele de care sunt legate se perimează foarte repede... Cele cotidiene, atât de familiare, nu ne mai spun nimic, așa că din cunoscute, devin necunoscute.”

”Trăim din ce în ce mai mult (și nu numai în materie de natură și roman) după vechea zicală Aut Caesar, aut nullus, (dacă nu pot fi Cezar, mai bine sunt nimeni). Dacă nu pot avea cunoștiințele unui savant, nu știu nimic. Dacă nu pot avea parte de acele minunate  prim-planuri și creaturi rare în natura din jurul meu, la naiba cu ea! Poate pentru cei ce stau departe de natură în viața de zi cu zi să existe o oarecare reprezentare a ei decât nimic. Și totuși o mare parte din această reprezentare mi se pare că descinde direct din conceptul de menajerie, o altă selecție din realitate - tristă înstrăinarea ei - sau reducție a realității. Vârâtul umbrelelor printre gratiile de fier nu încetează odată cu trecerea de la grădina zoologică la ecran.”

”Arta și natura sunt înrudite, ca ramurile ale aceluiași copac, înrudire care apare în primul rând în contrastul inexplicabil al multora dintre procesele lor, și mai presus de toate, al celor legate de creație și efectul ei asupra publicului vizat. În ultimul secol abordarea artei, ca și a naturii, a devenit tot mai scientizată și teribil de serioasă. Uneori ai impresia că ea se află acolo în primul rând nu pentru ea însăși, ci pentru a furniza materialul necesar etichetării, clasificării și analizării, adică specimene gata să fie ”fixate în insectar.”

”Așa că stau în mijlocul nemuririi, în fosforul verde al copacului, înconjurat de denumiri greșite, impenetrabile... Acest lucru, această nemurire, se află dincolo de știința și artele noastre, pentru că secretul ei este fințatea, nu zicerea.”

”Alteritatea inalienabilă a fiecărui sine, uman sau non-uman, poate părea o închisoare pentru sine, însă în miezul ei, în profunzimea acelor milioane de copaci metaforici, din cauza cărora nu vedem pădurea, se află justificarea și mântuirea.” 

Yukio Mishima - Templul de aur

Utagawa Hiroshighe

”Am constat că privitul (adică pur și simplu faptul de a te uita la cineva fără o intenție anume) era privilegiul celor vii, că acest privit putea fi la fel de bine o expresie a cruzimii.”

”Noblețe, cultură, ceea ce lumea consideră estetic - realitata acestora este searbădă și anorganică. Ceea ce vezi nu este templul Ryuan, ci o grămadă de pietre. Filozofia, arta - doar pietre goale. Singura preocupare sistematică pe care o au oamenii este politica. Ce rușine! Se poate spune că ființele umane nu sînt decît niște creaturi corupte.”

”...ce ciudată este frumusețea muzicii! Frumusețea scurtă, căreia cîntărețul îi dă ființă, transformă o perioadă de timp în durată pură; în mod cert nu se mai repetă; ca și existența efemerelor și a altor creaturi care trăiesc puțin, frumusețea este abstracția și creația perfectă a vieții înseși. Nimic nu se aseamănă mai mult cu viața decît muzica .”

”Frumusețea - da, frumusețea e ca un dinte cariat: îți jenează limba, stă și te doare, făcîndu-și simțită prezența. Pînă la urmă nu mai suporți durerea, te duci la dentist și ți-l scoate. Apoi, pe cînd privește dintele mic, prăpădit, însîngerat, te gîndești: ”Ăsta să fie? Asta a fost tot? Asta mi-a provocat atăta durere, m-a hărțuit atăta, înrădăcinîndu-se cu încăpățînare în mine? Ei bine, acum e mort. Dar oare chiar e vorba de unul și același obiect? Dacă acesta, la origine, nu ținea de existența mea, cum - prin ce ironie a soartei - a ajuns să fie legat de ea, reușind să provoace atît de multă durere? Se află această bază în interiorul ființei mele? Sau în obiectul însuși? Și totuși, creatura aceasta care mi-a fost smulsă din gură și zace acum în mîna mea este cu totul altceva. Nu poate fi acela!”

”În general, lucrurile înzestrate cu viață n-aveau, precum Templul de aur, calitatea de a dura o veșnicie. Ființelor omenești li se încredința doar o părticică din nenumăratele însușiri ale naturii și, printr-o metodă eficace de substituire, ele difuzau și multiplicau acea însușire... Din aspectul aparent destructibil al ființelor ieșea la iveală o nălucă a veșniciei; pe de altă parte, frumusețea aparent indestructibilă a Templului dădea naștere posibilității de a-l distruge. Nu te poți descotorosi de lucruri muritoare, de exemplu, de ființele omenești, dar pot fi distruse lucruri indestructibile ca Templul de aur.” 

”Nimic nu poate schimba nimic pe lumea asta. Doar cunoașterea este în stare să transforme lumea, lăsînd-o în același timp exact așa cum este. Cînd privești cu astfel de ochi lumea, îți dai seama că lucrurile sînt neschimbătoare și, în același timp, în continuă transformare... Ființele omenești sînt înzestrate cu arma cunoașterii în scopul de a face viața suportabilă. Animalele nu au nevoie de așa ceva. Animalele nu au nevoie de cunoaștere ori de alte lucruri dintr-astea ca să-și facă viața suportabilă. Dar ființele omenești au nevoie de ceva: cu această cunoaștere, ele fac din caracterul intolerabil al vieții o armă, deși, în același timp, această insuportabilitate nu se ușurează cîtuși de puțin.”

”În viață, o clipă care-și însușește forma eternității ne amețește; dar Templul de aur știa foarte bine că o astfel de clipă este nesemnificativă în comparație cu ceea ce se întîmplă cînd eternitatea  își asumă forma unei clipe, așa cum făcuse el acum. În astfel de momente, eternitatea frumuseții ne poate anihila viața și otrăvi existența. Frumusețea de moment pe care ne-o oferă viața este neputincioasă în fața acestei otrăvi. Otrava o zdrobește și o distruge pe loc, expunînd însăși viața pericolului suprem.”

John Fowles - Colecționarul

”E disperarea născută din lipsa de simțire, de dragoste, de rațiune, în lumea asta a noastră. E disperarea că cineva poate chiar și să conceapă ideea unei bombe atomice sau să comande ca ea să fie lansată. E disperarea că atât de puțini dintre noi se sinchisesc de asta. E disperarea că există atâta grosolănie și violență pe lume. E disperarea că tineri perfect normali pot deveni brutali și înrăiți numai că au câștigat o mulțime de bani la loterie” (n. c. - sau au o situație materială).

”Indivizi cu talent sunt oricând pe toate drumurile. Mai ales în această epocă măreață a învățământului generalizat.”

”Sentimentul că totul trebuie să se termine, muzica, noi, luna, totul. Că dacă vei ajunge în miezul lucrurilor, vei găsi numai tristețe de-a pururi, oriunde; dar e o tristețe frumoasă, argintie, ca o față de Crist. Acceptarea tristeții. Să știi că a te preface că totul e o bucurie este de fapt o trădare. Trădare față de toți cei triști în clipa aceea, de toți cei care au fost vreodată triști...”

Marguerite Yourcenar - Obolul visului

”Iubirea nu poate fi cumpărată: femeile care se vând nu fac în fond decît să se închirieze; se poate însă cumpăra visul; această marfă impalpabilă se vinde sub numeroase înfățișări.”

”...oamenii aceia neștiuți i-au aprins lumânări Fecioarei Maria, la fel cum străbunii lor de demult depuneau prăjituri din miere în fața marii guri fierbinți a lui Venus. Lumânările au ars mai repede decât scurtele vieți omenești: rugămințile au fost, unele ignorate, altele împlinite, căci din păcate dorințele se împlinesc uneori pentru ca supliciul speranței să nu înceteze. Apoi, fără s-o ceară ei, au obținut singura favoare asigurată dinainte, darul întunecat ce anulează toate celelalte daruri.”

”...făcându-și din viclenie arcuș, cânta la nenorocirea lui ca la un violoncel.”

Alfredo Bryce Echenique - Grădina iubitei mele

”...Cred că ți-am explicat că D-zeu e nesfârșit de bun și înțelegător în tot ce privește iubirea. Ce i-ar putea face mai mare plăcere decât o pereche de îndrăgostiți ca noi? Ce dacă tu ești mai mare ca mine, iar eu sunt mai mic, chiar minor? Crezi că D-zeu se amestecă în asemenea lucruri? Crezi că l-ar interesa cu adevărat dacă ar lua cunoștiință de ele, fie și numai o clipă? Pentru asta există registrul de stare civilă, de care lui D-zeu nu-i pasă nici cât negru sub unghe. El are treabă cu sufletul, adevărul și fericirea.”

Jorge Luis Borges - Cartea de nisip

Francisco Goya - Frescă

”Anii nu ne modifică esența, dacă vom fi având vreuna.” (Congresul)

”Știu Adevărul, dar nu pot găsi acest Adevăr prin rațiune. Neprețuitul dar de a-l comunica nu mi-a fost hărăzit.” (Secta Celor Treizeci)

”Suntem cu toții figuri ale unei fabule și se cuvine să ne amintim că în fabule-i stăpânitor numărul trei (cele trei daruri ale vrăjitorului, triadele și neîndoielnica Treime” (Oglinda și masca)

”În vremea straniului mei ieri precumpănea superstiția că de seara până dimineața se întâmplă lucruri pe care ar fi rușine să le ignori... Imaginile și cuvântul tipărit erau mai reale decât lucrurile înseși. Doar ce era tipărit era adevărat. Esse est percipi constituia începutul, miezul și sfărșitul ciudatei noaste concepții despre lume. În acel ieri când mi-a fost dat să exist, oamenii erau naivi:  credeau că o marfă e bună pentru că așa susține și repetă propriul fabricant. Și furturile erau numeroase, deși toți știau că posesia banului nu aduce mai multă fericire și nici mai multă liniște.”  (Utopia unui om ostenit)

”Pentru un întemnițat sau pentru cel fără vedere, apele timpului alunecă la vale, într-o curgere domoală.” (Avelino Arredondo)

”Astăzi, a afirma veracitatea faptelor narate a ajuns să reprezinte convenția oricărei povestiri fantastice.” (Cartea de nisip)

Paul Guimard - Strada Le Havre

”Nefericit devii, dar singuratic te naști. Singurătatea e o boală cu virus necunoscut și evoluție ireversibilă.”

”Până la 25 de ani e relativ confortabil să te lăfăi în boala secolului. Mai târziu, melancolia își pierde farmecul, devine ipohondrie. Dacă nu intervine la timp adaptarea, adolescentul romantic evoluează către domnul morocănos.”

”Toți așteptăm și, ce e mai rău, așteptăm de la... De la vremurile de azi, de la meserie, de la neveste, de la țară. Așteptăm ca unii sau alții să ne dea ceva: căldură, perspective, satisfacții, motive, dovezi, mai știu eu ce!  Avem mentalitate de creditori. Suntem convinși că nu primim ce ni se cuvine. Ar fi de ajuns, poate, să dăm pentru a primi, în loc să ne consumăm în așteptare.”