”Înainte de a-i aduna pe oameni în fața tribunelor, toți ar trebui să fie familiarizați mai întâi cu o vedere din spate a acestora. Cine a văzut vreodată o tribună din spate și a privit-o bine s-a lămurit din acea clipă și va fi ferit de orice vrăjitorie celebrată aici într-o formă sau alta. Același lucru se poate spune și de vederea din spate a altarelor, dar asta e altă poveste.”:)
”Ce altceva pe această lume, care roman ar putea atinge amploarea epică a unui album de fotografii?”
”Cuvântul [disident] este azi foarte la modă. Se vorbește de spiritul disidenței, de cercuri disidente. Se spune că disidența poate fi chiar interiorizată și atunci se numește: exil interior. Ca să nu mai vorbim de acei bărbați vajnici, care în timpul războiului au primit amendă din partea apărării antiaeriene pentru camuflarea neglijentă a dormitoarelor și acum își zic disidenți, bărbați ai disidenței.”:))
”Te poți da modern, poți șterge toate timpurile și toate distanțele, ca pe urmă să anunți sau să pui pe alții să anunțe că problema spațiu-timp a fost, în sfârșit, rezolvată în cele din urmă. De asemenea, se poate afirma, încă de la început, că astăzi ar fi imposibil să se scrie un roman, ca, mai apoi, făcând pe niznaiul, să dai lovitura și să apari, în sfârșit, drept ultimul romancier posibil. Mi s-a spus chiar că ar face impresie dacă începi prin a susține cu tărie: nu mai există eroi de roman, pentru că nu mai există individualiști, pentru că individualitatea s-a pierdut, pentru că omul este singur, fiecare om e la fel de singur, fără dreptul la o singurătate individuală și formează o masă singuratică, fără nume și fără eroism. S-ar putea ca lucrurile să stea așa și să aibă justețea lor. Dar în ce mă privește pe mine, vreau totuși să stabilesc următoarele: [eu și prietenii mei] suntem niște eroi, eroi complet diferiți, și cu toată prietenia și singurătatea, tot nu suntem o masă fără nume și fără eroism.”
”Dacă zeii dau o mare cinstire virtuţii inspirate de iubire, ei admiră, îndrăgesc şi preţuiesc mai mult devotamentul celui iubit faţă de prietenul care îl iubeşte, decât al celui care iubeşte faţă de prietenul care este iubit.”
”Iubirea reface străvechea specie omenească, tămăduind-o prin contopirea a două ființe. Prin urmare, fiecare dintre noi este o jumătate dintr-un întreg, de vreme ce am fost despicaţi ca nişte limbi de mare, făcându-se doi din unul; de aceea fiecare își caută jumătatea.”
”Nici un zeu nu este preocupat de filosofie și nu dorește să devină învățat, pentru că este un învățat. Neștiutorii nu se ocupă nici ei cu filosofia și nu doresc să devină savanți; ceea ce este supărător este faptul că neștiința, neavând nici frumusețe, nici bunătate, nici știință, crede că le are îndeajuns. Când crezi că nu duci lipsă de ceva, nu ai dorința de a avea acel lucru.”
”Dragostea nu este iubirea de frumusețe, [este] dorința de a crea întru frumusețe.”
”Dacă vreodată viața merită a fi trăită, este în clipa în care omul contemplă frumusețea în sine.”
”Imaginile pătrund cu atât mai adânc în sufletul nostru, cu cât ne leagă de mai multe locuri.”
”De ce o fi generând indiferență ”proprietatea„garantată [căsătoria]? Din afară, ea pare fermecătoare și ispititoare la culme, dar dinăuntru devine greu de suportat, nesuferită; seamănă cu prăjitura de întâi aprilie - cu spoială de ciocolată de deasupra și cu miez de usturoi.”
”Nu știu ce diavol răspunzâtor de viața conjugală face ca toate calitățile [frumusețe, bogăție, de neam ales, etc.] să nu mai conteze în comparație cu plictiseala morbidă... Este ca și cum ți s-ar năzări să consolezi un nevoiaș și i-ai spune că nu există fericire mai mare decât sărăcia.” Palatul dorinței ”Frumusețea este cutremurul care-ți rănește inima, este viața care-ți înflorește în suflet, este extazul în care plutești, simțind că poți atinge cerul!” ”Nu există oglindă mai limpede pentru un om decât prietenul revenit după o absență îndelungată.” ”Națiunile există și progresează datorită înțelepciunii politice și brațelor, nu datorită baloanelor de săpun și clovneriilor ieftine.” ”Suntem obișnuiți să apelăm la soare și la lună pentru a rotunji linia dreaptă a timpului, astfel încât amintirile pierdute să se întoarcă la noi, chiar dacă întâmplările rămân fără întoarcere.” Strada Zahărului ”Adevărul se aseamănă întru totul cu o femeie iubită; este la fel de răsfățat și capricios, se joacă cu inima și sufletul tău, stârnind îndoiala și gelozia, dorința de a cunoaște și de a avea totul. Asemenea femeii adorate, el are o mie de fețe și o mie de chipuri. Și cel mai adesea este la fel de viclean și amăgitor, de curd și sfidător.” ”Temelia vieții moderne este știința! Trebuie s-o studiem pe toate fețele și să ne formăm o mentalitate științifică în toate. Aceia care ignoră știința nu traiesc în secolul 20 [sau 21] și nu se potrivesc cu el. Este neapărat necesar ca și oamenii de litere să se îndrepte spre știință și să se străduiască să-i cunoască tainele. Ea nu trebuie să rămână doar un domeniu privat al savanților... Știința trebuie să ia locul religiei.” ”În perioadele care urmează loviturile de stat, procuratura [legea] bate în retragere și iese în față poliția, căci epocile loviturilor de stat sunt epoci ale forței politienești... În perioada unei guvernării normale, legea are cuvântul suprem [sau ar trebui sa-l aibă].” "Dăinuirea unei credinţe mai bine de o mie de ani este o frână, o dovadă a umilirii unor oameni şi nu a forţei ei. Este împotriva sensului vieţii care se reînoieşte mereu... Religia este cea mai puternică frână în calea libertăţii şi a emancipării omului."
Joshua Cristall - The Grove of Accademia, Plato Theaching
"În locul medicinei s-a substituit arta culinară şi pretinde că ea cunoaşte cele mai bune mâncăruri pentru corp, astfel încât, dacă ar trebui să dispute între ei medicul sau bucătarul înaintea unor copii, sau a unor oameni tot atât de lipsiţi de minte ca şi copiii, care din doi se pricepe ce alimente sunt bune şi care rele, medicul sau bucăterul, ar muri de foame medicul... [Arta culinară se dă drept ştiinţa în locul căreia s-a substituit], ea nu se gândeşte deloc cum să aducă un bine cât mai mare, că caută să surprindă şi să înşele naivitatea prin fel de fel de ademeneli plăcute, aşa că pare a preţui foarte mult." "Singură afirmaţia aceasta rămâne neclintită, anume că trebuie să ne ferim mai mult de-a comite o faptă rea, decât de a o suferi, şi că cea mai înaltă datorie a cuiva este ca să-şi dea silinţa nu ca să pară bun, ci ca să şi fie, atât în particular, cât şi în public; iar dacă cineva devine rău în vreo privinţă, trebuie să fie pedepsit; şi acesta-i al doilea bine după acela de a fi drept; ca să devii drept şi să fii îndreptat prin pedeapsă; iar orice linguşire, atît faţă de sine, cât şi faţă de ceilalţi, fie puţini, fie mulţi, trebuie evitată, iar oratoria, [trebuie] întrebuinţată totdeauna în vederea binelui şi a oricărei fapte bune... După ce ne vom fi exercitat în felul acesta cu toţii abia atunci să ne apucăm de treburile statului, dacă vom găsi că trebuie... De aceea să ne folosim de concluziile acestea ca de-o călăuză care ne arată că aceasta-i viaţa cea mai bună, să trăim şi să murim practicând dreptatea şi celelalte virtuţi. Pe aceasta s-o urmăm şi la aceasta să-i îndemnăm şi pe ceilalţi"
”Bârfa e ca apa. Ea cercetează suprafețele în căutarea punctelor slabe, până găsește un loc de trecere.”
”Ce este un doctor, la urma urmelor? Un voyeur legitim, un străin căruia îi îngăduim să-și vâre degetele sau chiar mâinile acolo unde celor mai mulți nu le-am îngădui să bage nici măcar vârful unui deget, care vede ceea ce ne străduim din răsputeri să ascundem; un individ care șade pe marginea patului, un outsider primit în clipele noastre cele mai intime (naștere, moarte, etc.), anonim, un personaj minor, și totuși, în mod paradoxal, central, mai ales în momentele de criză.”
”Gravitație și apartenență. Ambele fenomene există și sunt observabile. Dar nici unul nu este înțeles. Cunoaștem forța gravitației, dar nu și originile ei; iar pentru a explica de ce ne-am atașat de locul unde ne-am născut, ne prefacem că suntem copaci și vorbim despre rădăcini. Priviți sub picioare. Nu veți găsi cârcei încâlciți răsărindu-vă din tălpi. Rădăcinile reprezintă un mit conservator, menit să ne țină locului.”
”Toți migratorii își lasă în urmă trecutul, chiar dacă unii încearcă să îl împacheteze în baloturi și cutii - dar pe parcursul călătoriei ceva pare să se scurgă din prețioasele amintiri, până când nici măcar posesorii nu le mai recunosc, pentru că este soarta migratorilor să rămână dezbrăcați de istorie, să stea goi pușcă, înconjurați de disprețul străinilor bogat înveșmântați în brocarturile continuității, cu sprâncenele apartanenței.”
”Atunci când se desprind de pământul natal, indivizii se numesc migratori. Când țările fac același lucru, actul se numește secesiune. Iar lucru cel mai bun la ambii este speranța. Goliciunea din bagaj. Valizele invizibile, nu varietatea fizică, poate de carton, care conține câteva amintiri uscate de înțeles”
”Represiunea este un strai fără cusături; o societate autoritară în ce privește codurile sociale și sexuale, care își strivește femeile sub povara intolerabilă a onoarei și binei purtări, dă naștere și altor modalități de reprimare. Dimpotrivă, dictatorii sunt întotdeauna - cel puțin în public - puritani. Dacă reprimi un lucru, reprimi și ceea ce îl înconjoară. Dar până la urmă totul îți explodează în față.”
”[Cei care au crescut hrăniți cu rușine și onoare, pricep un lucru care li se pare de neconceput popoarelor care trăiesc într-o lume ulterioară morții lui D-zeu și tragediei; și anume, că oamenii sunt dispuși să sacrifice ceea ce iubesc mai mult pe altarul implacabil al mândriei.] Printre rușine și nerușinare trece axa în jurul căreia ne învârtim; condițiile meteorologice la ambii poli sunt extreme, feroce. Nerușinare, rușine: rădăcinile violenței.”
”Ascută la mine, cei ce se iubesc și cei ce se urăsc sunt meniți să se-ntâlnească, oamenii mor pentru avere, păsările pier pentru mâncare, cei tineri de ani să nu râdă de moșii cu părul alb - câte zile rămâne deschisă o floare? -, dacă trebuie să lași de la tine, lasă de la tine, să lași de la tine nu se cheamă lucru nechibzuit, după, ieși mai ieftin.”
”Procesul iubirii este procesul de transformre a sângelui în excrement de culoarea asfaltului, expresia iubirii este când doi oameni în care nu se mai deslușește sângele de carne stau întinși împreună, iar deznodământul iubirii este reprezentat de două înghețate pe băț cu ochi cenușii larg deschiși.”
”În situațiile obișnuite, puternica forță morală obligă fiarele care trăiesc printre oameni să-și acopere cu haine frumoase blana stufoasă: societatea stabilă și în pace este locul de dresaj al omenirii, căci până și tigrii, leoparzii, șacalii și lupii închiși multă vreme în cușcă se contaminează parțial de omenie.”
”Contrastul și comparația, am ajuns chiar să cred, confirmă într-un anume sens existența a două soiuri diferite de oameni. Fiecare evoluează în propria-i manieră și fiecare aleargă după lumea sa desăvârșită, definită de sistemul porpriu de valori. Mi-e teamă ca nu cumva și în ochii mei să se ivească acel aer isteț și priceput, mi-e teamă ca nu cumva gura mea să nu repete vorbele copiate de alții din cărțile altor oameni și mi-e teamă să nu mă prefac într-un Reader's Digest cu vânzare mare.”
