Giovanni Papini - Un om sfârşit

Ivan Aivazovsky 

”Orice guvern ar avea lumea, eu voi fi mereu în opoziție. Expresia naturală a spiritului meu este protestul.” 

”Nu există înălțimi de neatins, ci numai aripi prea scurte.”

”Sunt superior atât cât să înțeleg că nu sunt destul de superior, și nimic mai mult. Poate, cu trecerea anilor, imbecilitatea mea va deveni mai mare, și atunci voi fi, dacă nu mai fericit, în orice caz mai puțin chinuit.”

„La urma urmelor, să spunem adevărului pe nume, oricât ar fi de dureros: sunt un ignorant! Am ciupit de peste tot, am răscolit toate, am pipăit și am mirosit tot ce se poate cunoaște, m-am dat cu capul de incognoscibil, dar n-am adâncit niciodată nimic. Nu există artă sau filozofie în care să nu pot spune că sunt cu adevărat stăpân absolut. Nu am nici o specialitate; nu am un câmp de preocupări, fie chiar o mică grădină de zarzavat pe lângă casă, în care să mă simt cu adevărat acasă, în care să pot privi de sus pe cel ce-mi iese în cale.”

”Eu – sceptic? Nu – din păcate. Nici măcar sceptic. Scepticul e norocos; lui îi mai rămâne o credință – credința în imposibilitatea certitudinii. El poate fi liniștit și, dacă-i convine, dogmatic. Eu nu cred nici măcar în deșertăciunea oricărei căutări, și nu sunt sigur nici măcar de inexistența certitudinii.”

”Într-o lume în care fiecare se gândește la hrană și la bani, la distracții și la putere, e nevoie ca, din când în când, cineva să împrospăteze viziunea lucrurilor ordinare, misterul din banalitate, frumusețea din gunoi. În mijlocul unei imense și atotputernice caste de sclavi  ai opiniei și ai tradiției, de pedanți parazitari și sofisticați, de predicatori ai vechilor legende, de paznici de temnițe morale, de papagali încăpățânați ai tuturor normelor învechite și ai tuturor lucrurilor comune, e nevoie de un om care să-i trezească din noapte.”

”Viața, pentru a fi suportabilă, trebuie trăită din plin.  Sensibilitatea o umple de la o clipă la alta, și chiar dacă se schimbă, asemenea apei care curge, ne poartă măcar cu ea cu un curent care ne dă impresia de a fi egal și etern. Dar dacă viața e analizată, despuiată și jupuită de către gândire, rațiune, logică și filozofie, atunci golul se dovedește fără fund, nimicul recunoaște că e nimic, iar disperarea se cuibărește în suflet.”

”Totul e relativ. Adevărul de aici e greșeală dincolo. Adevăr dintr-un punct de vedere și falsitate din altul. Toate principiile contradictorii în ele însele; orice metafizică e transcrierea în limbaje diferite a două sau trei formule generale, iar acestea se reduc întotdeauna la o unitate mistică – sau la un unic ce nu se înțelege, care nu e nimic, care nu înseamnă nimic. Se fabrică filosofii pentru a justifica prejudecățile noastre, necesitățile – fie ele chiar josnice – ale vieții noastre: să transpunem filosofia în termeni de viață, și ne vom găsi în fața unei frumoase imitații a metafizicii porcilor schițată de Carlye. Unica realitate e prezentul, senzația; fiecare să-și trăiască prezentul său și să dea dracului formulele și credințele. Trebuie să ne eliberăm de cruste ale unor boli învechite: fiecare să se elibereze de sine însușii, și să creadă în sine însuși și în clipa ce trece, care e frumoasă tocmai pentru că trece.”

”Pentru mine deșteptăciunea nu este altceva decât gradul cel mai înalt al mediocrității… N-am încotro: orice aș face, mie-mi plac întotdeauna extremele… Ori un țăran, ori Dante – ceilalți, cu toții, la o parte; jos cu oamenii deștepți, cu oamenii spirituali, cu oamenii abili și cu intelectuali odioși! Ce sunteți voi, ceilalți în fața unui țărănoi murdar care îmblătește grâul ca să vă dea de mâncare? Ce produceți voi? Vorbe și iar vorbe, mistificări și neghiobii!” 

Giovanni Papini - Gog

Pieter Bruegel cel Bătrân- Turnul Babel

 ”Toți istoricii sunt niște creaturi ciudate, care au ochi la ceafă sau în spate. Superstiția lor constantă, devenită apoi obișnuită, e aceea de-a progresa în timp mergând din trecut către prezent... Metoda cea mai justă pentru a scrie istoria în mod rațional și inteligent ar fi să începem cu evenimentele cele mai recente și să sfârșim cu cele mai vechi.”

”Toate aceste adunături de case împrăștiate prin lume care se cheamă orașe sunt, în afara unei oarecare patine, de o uniformitate care te înfurie... Cele mai multe sunt adunături monstruoase datorate întâmplării și capriciilor generațiilor și toate țin seamă de nevoile uzuale ale odioasei vieți în comun.”

”Omul, în ciuda tuturor ipocriziilor și a tuturor retoricilor, nu se iubește sincer decât pe sine însuși, nu respectă și nu adoră decât propriul său eu. Se preface doar, de frică sau din superstiție, că venerează pe D-zeu, pe eroi, patria, omenirea și toate celelalte nume, istorice sau abstracte, care umplu galeriile istoriei.”

”Cea mai mare problemă pentru om, ca și pentru națiuni, este independența. Dar cum poate fi rezolvată această problemă? Ceea ce posed pare să-mi aparțină, dar sunt tot timpul stăpânit de această proprietate... Ceilalți, absenți sau prezenți, participă la viața noastră interioară sau exterioară. Nu există nici o portiță de scăpare. Chiar și în singurătatea absolută simt, cu spaimă,  că nu sunt decât un atom dintr-un munte, o celulă dintr-o colonie și o picătură dintr-o mare. În spiritul și carnea mea simt ereditatea morților; gândirea mea e datoare morților și viilor, purtarea mea e inspirată, chiar împotriva voinței mele, de ființe pe care nu le cunosc sau pe care le disprețuiesc.”

”Existența ospătăriilor publice este cea mai bună dovadă că omul n-a ieșit încă din faza animalică. Nimic mai respingător decât toate acele guri care se deschid, acele mii de dinți care mestecă. Această lipsă de rușine, chiar și la cei care se cred nobili, rafinați, intelectuali mă înspăimântă. Faptul că mintea omenească n-a făcut încă asocierea între mestecare și defecare dovedește grosolana noastră nesimțire.”

Salman Rushdie - Furie

John S. Sargent - El Jaleo

”Câtă vreme (un anumit) grad al înțelegerii le este refuzat, oamenii se pot consola cu gândul că se bălăcesc cu toți în aceeași mlaștină a neștiinței... Însă, când [el] știa că cineva, undeva, cunoștea ceea ce el nu va cunoaște niciodată, fiind absolut conștient de importanța vitală a acestei cunoștințe, l-a cuprins iritarea prostească, mânia surdă a neghiobului. Se simțea ca un parazit sau ca o furnică lucrătoare... 

  Noua eră își avea noii împărați, iar el avea să fie sclavul lor.” 

”Când ești prea tânăr și n-ai avut timp să te alegi cu cine știe ce vânătăi de la viață, poți opta să iei în spinare, ca un ciliciu, suferințele lumii în care trăiești.”

”Epoca aparținea, ce-i drept științei, dar știința medicală era pe mâna unor primitivi și a unor nătărăi. Singurul lucru pe care/l aflai de la doctori era cât de puține lucruri știu. ”

”Viața omului se află acum în clipa izbucnirii, când furia crește, sau chiar în clipa izbucnirii - ceasul furiei, vremea fiarei dezlănțiute -, sau în ruinele de după o explozie de violență, când furia bate-n retragere și haosul e domolit, până la revenirea valului. În orașe, în pustiuri, în sânul națiunilor, în inimi, craterele au devenit un lucru obișnuit. Oamenii mârâie și se ascund după molozul propriilor nelegiuiri.”

”Vrei să devii mai înalt? N-ai decât să te duci la doctorul de înălțat și să-l pui să-ți fixeze extensii metalice în oasele lungi. Ca să devii mai slab, există doctor de slăbit, doctor de înfrumusețat ca să devii mai frumos, și tot așa. Asta să fie oare totul? Asta să fie deci? Am devenit oare mașini care se pot duce de capul lor la mecanic ca să fie transformate cum poftesc? Să fie personalizate, cu tapițerie din imitație de leopard și instalație stereofonică?... Doctorii nu știu nimic. Nu vor decât să te supună, să te dreseze ca pe un cățel sau să-ți pună o glugă ca unui șoim de vânătoare. Vor să te-aducă în genunchi și să ți-i frângă, apo îți recomandă niște cârje chimice pe care dacă le iei, n-o să fii în stare niciodată să mergi pe propriile-ți picioare.”

”Drepturile nu sunt niciodată acordate de către cei ce le dețin, sunt luate întotdeauna de către cei lipsiți de ele.”

Thomas Pynchon - Strigarea lotului 49

”Munca în echipă este un mod de a evita răspunderea. Un simptom de moleșeală a întregii societăți.”

Naghib Mahfuz - Pălăvrăgeală pe Nil

Edwin L. Long - Love's Labour Lost

”Adevărata ştiinţă impune o etică în această epocă în care valorile morale s-au prăbuşit. Ea este o pildă de dragoste pentru adevăr, de onestitate în sentinţa dată, de viaţă disciplinată în activitate, de cooperare în cercetare, de pregătire pentru o concepţie umanitară globală.”

”Cercurile vicioase care [ne] asaltează în fiecare zi, cum sunt răsăritul și apusul soarelui, ivirea și asfințitul lunii, venirea și plecarea la și de la minister, sosirea și plecarea la locul întâlnirii, trezirea și somnul, sunt acele cercuri  care amintesc de sfârșitul care face din toate nimic și în care [s-au învârtit] și părinții și străbunii. Pământul așteaptă cu răbdare și fără teamă să-și extragă din speranțele și bucuriile noastre îngrășăminte pentru el.”

”Dragostea femeii este ca arta angajată: nu există nici o îndoială asupra scopului ei înalt, dar puritatea ei este veșnic însoțită de îndoieli.” 

Denis Diderot - Nepotul lui Rameau

Francois Boucher - Marchiza de Pompadour

”Cea mai bună ordine a lucrurilor, după părerea mea, e aceea în care trebuie să fiu și eu, și ducă-se naibii cea mai perfectă dintre lumi, dacă nu sunt și eu în ea.”

”Te îmbogățești cu fiecare clipă; o zi mai puțin sau un ban mai mult e același lucru; principalul e să te duci în tihnă, în fiecare seară, la privată: O, stercus pretiosum! (O, excrement prețios!) Iată marele rezultat al vieții, oricine ai fii! În ultima clipă toți suntem la fel de bogați!”

”Atunci când nu știi tot, nu știi nimic așa cum trebuie; habar n-ai unde duce un lucru, de unde vine altul, unde trebuie puse amândouă; care trebuie să aibă precădere, care e mai bine să urmeze.”

”Rău ați mai ajuns voi, ăștia, care vă închipuiți că fericirea e aceeași pentru toți! Ciudată nălucire! Fericirea voastră presupune o oarecare înclinare romantică, pe care noi n-o avem, un suflet deosebit, un gust aparte. Ciudățenia asta o împodobiți cu numele de virtute și îi spuneți filozofie; oare virtutea și filozofia sunt făcute pentru toată lumea? Le are și le păstrează cine poate. Închipuie-ți universul înțelep și filozof; recunoaște că ar fi al naibii de trist. Așa că, trăiască filozofia, trăiască înțelepciunea lui Solomon: să bei vinuri bune, să te îmbuibi cu mâncăruri alese, să te tăvălești peste femei frumoase, să-ți odihnești oasele pe paturi moi; în afară de asta, restul nu-i decât deșertăciune.”

”Minciuna care măgulește se înghite dintr-o sorbitură, iar adevărul care amărăște se bea picătură cu picătură.”

”Recuoștința e un jug și oroce jug e făcut ca să fie scuturat.”  

”Și de la pușlamale te alegi cu ceva, și chiar desfrânarea te poate învăța destule; îți pierzi  nevinovăția, dar o dată cu ea scapi și de prejudecăți.”

Vladimir Nabokov - Blazon de bastard

Ilya Repin - Refuzul confesiunii 

”Filozofia - când încerci să-ți închipui un cartof fără să faci nici o legătură cu cei pe care i-ai mâncat sau pe care ai să-i mănânci.”

”Sistemele care imită natura într-un fel nou, neobișnuit, exercită o anume atracție asupra unei minți omenești mai puțin evoluate.” 

”Mintea mea nu acceptă transformarea discontinuității fizice în continuitatea veșnică a unei forme lipsite de corp fizic care scapă legii evidenței, și nu acceptă nici tâmpenia acumulării de comori inestimabile de gânduri și sentimente, de gânduri din spatele gândurilor și de sentimente din spatele sentimentelor, pentru a le pierde apoi pe toate dintr-odată și pentru totdeauna într-un acces de greață neagră urmat de nimic infinit.”

”Dacă se poate spune că lumea fizică este alcătuită din mulțimi (grămezi de accente, roiuri de musculițe în bătaia soarelui la apus) care se mișcă precum mouches volantes pe fundalul incert ce se intinde dincolo de granițele fizicii, atunci, cu siguranță, modesta limitare a interesului unui individ la a măsura ceea ce este măsurabil miroase a inutilitate profund umilitoare. Fugi de aici, cu tot cu riglele și balanțele tale! Căci fără regulile tale, într-o situație neprevăzută, care nu este doar goana sterilă după titluri a științei, Materia desculță depășește cu adevărat Lumina.”