John Fowles - Colecționarul

”E disperarea născută din lipsa de simțire, de dragoste, de rațiune, în lumea asta a noastră. E disperarea că cineva poate chiar și să conceapă ideea unei bombe atomice sau să comande ca ea să fie lansată. E disperarea că atât de puțini dintre noi se sinchisesc de asta. E disperarea că există atâta grosolănie și violență pe lume. E disperarea că tineri perfect normali pot deveni brutali și înrăiți numai că au câștigat o mulțime de bani la loterie” (n. c. - sau au o situație materială).

”Indivizi cu talent sunt oricând pe toate drumurile. Mai ales în această epocă măreață a învățământului generalizat.”

”Sentimentul că totul trebuie să se termine, muzica, noi, luna, totul. Că dacă vei ajunge în miezul lucrurilor, vei găsi numai tristețe de-a pururi, oriunde; dar e o tristețe frumoasă, argintie, ca o față de Crist. Acceptarea tristeții. Să știi că a te preface că totul e o bucurie este de fapt o trădare. Trădare față de toți cei triști în clipa aceea, de toți cei care au fost vreodată triști...”

Marguerite Yourcenar - Obolul visului

”Iubirea nu poate fi cumpărată: femeile care se vând nu fac în fond decît să se închirieze; se poate însă cumpăra visul; această marfă impalpabilă se vinde sub numeroase înfățișări.”

”...oamenii aceia neștiuți i-au aprins lumânări Fecioarei Maria, la fel cum străbunii lor de demult depuneau prăjituri din miere în fața marii guri fierbinți a lui Venus. Lumânările au ars mai repede decât scurtele vieți omenești: rugămințile au fost, unele ignorate, altele împlinite, căci din păcate dorințele se împlinesc uneori pentru ca supliciul speranței să nu înceteze. Apoi, fără s-o ceară ei, au obținut singura favoare asigurată dinainte, darul întunecat ce anulează toate celelalte daruri.”

”...făcându-și din viclenie arcuș, cânta la nenorocirea lui ca la un violoncel.”

Alfredo Bryce Echenique - Grădina iubitei mele

”...Cred că ți-am explicat că D-zeu e nesfârșit de bun și înțelegător în tot ce privește iubirea. Ce i-ar putea face mai mare plăcere decât o pereche de îndrăgostiți ca noi? Ce dacă tu ești mai mare ca mine, iar eu sunt mai mic, chiar minor? Crezi că D-zeu se amestecă în asemenea lucruri? Crezi că l-ar interesa cu adevărat dacă ar lua cunoștiință de ele, fie și numai o clipă? Pentru asta există registrul de stare civilă, de care lui D-zeu nu-i pasă nici cât negru sub unghe. El are treabă cu sufletul, adevărul și fericirea.”

Jorge Luis Borges - Cartea de nisip

Francisco Goya - Frescă

”Anii nu ne modifică esența, dacă vom fi având vreuna.” (Congresul)

”Știu Adevărul, dar nu pot găsi acest Adevăr prin rațiune. Neprețuitul dar de a-l comunica nu mi-a fost hărăzit.” (Secta Celor Treizeci)

”Suntem cu toții figuri ale unei fabule și se cuvine să ne amintim că în fabule-i stăpânitor numărul trei (cele trei daruri ale vrăjitorului, triadele și neîndoielnica Treime” (Oglinda și masca)

”În vremea straniului mei ieri precumpănea superstiția că de seara până dimineața se întâmplă lucruri pe care ar fi rușine să le ignori... Imaginile și cuvântul tipărit erau mai reale decât lucrurile înseși. Doar ce era tipărit era adevărat. Esse est percipi constituia începutul, miezul și sfărșitul ciudatei noaste concepții despre lume. În acel ieri când mi-a fost dat să exist, oamenii erau naivi:  credeau că o marfă e bună pentru că așa susține și repetă propriul fabricant. Și furturile erau numeroase, deși toți știau că posesia banului nu aduce mai multă fericire și nici mai multă liniște.”  (Utopia unui om ostenit)

”Pentru un întemnițat sau pentru cel fără vedere, apele timpului alunecă la vale, într-o curgere domoală.” (Avelino Arredondo)

”Astăzi, a afirma veracitatea faptelor narate a ajuns să reprezinte convenția oricărei povestiri fantastice.” (Cartea de nisip)

Paul Guimard - Strada Le Havre

”Nefericit devii, dar singuratic te naști. Singurătatea e o boală cu virus necunoscut și evoluție ireversibilă.”

”Până la 25 de ani e relativ confortabil să te lăfăi în boala secolului. Mai târziu, melancolia își pierde farmecul, devine ipohondrie. Dacă nu intervine la timp adaptarea, adolescentul romantic evoluează către domnul morocănos.”

”Toți așteptăm și, ce e mai rău, așteptăm de la... De la vremurile de azi, de la meserie, de la neveste, de la țară. Așteptăm ca unii sau alții să ne dea ceva: căldură, perspective, satisfacții, motive, dovezi, mai știu eu ce!  Avem mentalitate de creditori. Suntem convinși că nu primim ce ni se cuvine. Ar fi de ajuns, poate, să dăm pentru a primi, în loc să ne consumăm în așteptare.”

August Strindberg - Singur

"A nu poseda nimic și a nu dori nimic înseamnă a te pune la adăpost de loviturile cele mai dure ale destinului. Dimpotrivă, a avea suficienți bani pentru a ști că-ți poți procura orice vrei: asta e fericirea, căci e independență, alt aspect al libertății."

O varianta poetică a Lupului de stepă de Hesse poate fi poemul "Urletul lupilor" (A. Strindberg)

"Lupii urlă la Skansen
Ghețurile pârâie pe lac.
Pe colină trosnesc pinii
îngreunați de prima zăpadă.

Lupii urlă în ger,
câinii le răspund din oraș.
Soarele coboară după prânz,
noaptea începe în plină zi.

Lupii urlă în noapte,
Luminile felinarelor de stradă
urcă precum o auroră boleară
peste pâlcurile de case.

Lupii urlă în gropi.
Acum au gustat sângele,
  fiindu-le dor de munte și păduri,
când văd văpaia aurorei boreale.

Lupii urlă în munți,
urlă răgușiți de ură.
Oamenii le-au dat,
În schimbul libertății lor,
casa de corecție și celibatul."

 Holbergul lui Grieg isi gaseste implinirea in singuratatea lui Strindberg, ce traspare atat din Jurnal, cat si din Singur. Totul este o simfonie a melancoliei vietii neimplinite, a cautarii permanente a unui altceva intrezarit in micile succese efemere. Trecerea prin etapele dureroase ale singuratatii, cand viata isi cere dreptul de a se elibera din chingile interiorizate ale microcosmosului uman este o lupta pentru a accede la alte paliere ale existentei spirituale, ale cunoasterii universului si ale intelegerii misterului vietii. Toate aceste etape l-au dus pe Strindberg la cele mai negre imagini ale suferintei umane.

Grieg și Strindberg

Un vant te duce pe valurile vietii si te poarta in ritm de Oblivion. Fara regrete si fara amagiri, viata se duce si nimic din ce se intampla nu-ti apartine si nu ti-ai dorit. Tristetea frumusetii ce razbate din muzica astoriana nu o poate simti decat cel care a trecut prin toate etapele trairii si amintirii. A-ti dori altceva de la intamplarile prezentului si de la clipele ce trec fac viata sa fie fara sens, iar inutilitatea ei transpare cu fiecare secunda.

Au fost momente pe care amintirea sufletului le-a pastrat si le-a dorit, dar ce nu si-au gasit trupul in realitate si au ramas doar in potentialitatea dorintei.

Singuratatea unui om rezida din incapacitatea lui de a ajunge la intimitatea sublimarii totale cu universul ce-l inconjoara si pe care il percepe cu simturile, dar care in acelasi timp il mint. Toata viata omului este o lupta, dar este insa o batalie dintru inceput pierduta. Oameni, precum Grieg si Strindberg, au incearcat sa o castige. Grieg a fost aproape de victorie, dar a fost o realizare de care nici macar el nu a fost constient, neputandu-se bucura cu adevarat. Tragedia omului consta tocmai in faptul de a nu sti cand a ajuns acolo sau daca este doar o amagire a simturilor.