„Eu unu cred că suntem aici ca să ne mirăm. Să întrebăm. Iar de te miri de lucrurile mari și întrebi de lucrurile mari, atuncea 'nveți despre alea mărunte, aproape la întâmplare. Da despre lucrurile mari n-ai să știi niciodată mai multe decât știai la început. Cu cât mă mir mai mult, cu atât iubesc mai mult.”
„Pe undeva, toți ne dorim o medalie pentru faptele noastre. Vrem să fim apreciați.”
„Capitalismul are drept rezultat bunăstarea materială, dar falimentul spiritului.” „La intervale regulate, suntem siliți să explorăm cu detașare clinică săculețul nostru cel intim și, palpându-l, să ne întipărim în minte realitatea lui anatomică. Ni se pretinde să găsim în acest teritoriu cu o hartă incertă, printre cocoloașe și spirale prezente acolo în mod natural, invadatorii agresivi. Nu ne-am dat niciodată seama cât de multe umflături posedăm până când nu am pornit în căutarea lor. Așa se face că stăm culcați pe spate, sondând, retrăgându-ne mâna de durere, sondând din nou, iar semințele morții se pierd în dezordirea pe care a creat-o D-zeu în noi.”
„Interogatoriul este acum o știință, iar ceea ce contează sunt rezultatele consistente pe termen lung. Purtarea brutală își are locul său, recunoaștem, dar ar trebui să apară tactic, în anumite momente, pe parsursul unei relații îndelungate. Iar durerea, floarea aceea albă maiestuasă, poate fi folosită o singură dată, durere totală, neîncetată, transformatoare, fără ascunziș și prefăcătorie.”
„Cheia în lupta pe întuneric este aceeași: trebuie să percepi dușmanul, să-l simți și să nu-ți folosești niciodată imaginația. Întunericul din capul tău e ceva ce imaginația ta umple cu povești care n-au nici o legătură cu lumea reală din jurul tău.”
„Chi-ta-ră. E folosită la interpretarea muzicii populare americane. Se zice că e deosebit de iubită în Texas. Este, de asemenea, instrumentul preferat pentru cântatul bluesului, care este un gen de muzică americană ce consemnează durerea provocată de luarea unor decizii proaste.”
„Astăzi, mâine... O zi nu înseamnă nimic. O zi e doar un băț de chibrit pe care să-l aprinzi după ce înainte s-au stins alte zece mii de chibrituri.”
„Există ceva mai neverosimil ca povestea de dragoste dintre proprii tăi părinți? Ceva mai greu de acceptat decât faptul că acei jucători trecuți, aflați permanent pe banca de rezerve, au fost cândva în liga mare?”
„Din câte știu, sentimentele nu sunt redate de câte un singur cuvânt. Nu cred în „tristețe”, „bucurie” sau „regret”. Poate că dovada cea mai bună că limba e patriarhală este faptul că simplifică peste măsură simțămintele. Aș vrea să am la dipoziție sentimente hibride, complicate, construcții germanice stil vagon, cum ar fi, de exemplu, „fericirea dinaintea dezastrului”. Sau „dezamăgirea de a te fi culcat cu iubitul ideal”... N-am găsit niciodată cuvintele potrivite pentru a -mi descrie viața.”
„Viețuirea nu te trimite în viitor, ci înapoi în trecut, în copilărie și înainte de naștere, pentru ca în cele din urmă să te reunești cu morții. Îmbătrânești, pufăi pe scări, intri în corpul tatălui tău. De aici e un mic salt până la bunici și apoi, până să apuci să-ți dai seama, te trezești călătorind în timp. În viața asta creștem îndărăt. Turiștii cu părul alb din autobuzele italiene pot să-ți spună întotdeauna ceva despre etrusci.”
„În secolul 20 genetica ne-a adus noțiunea de soartă din Grecia antică în celule. Contrar tuturor așteptărilor, codul care stă la baza ființei noastre e jalnic de inadecvat. În loc de presupusele 2 sute de mii de gene, avem numai 30 de mii. Ceva mai multe decât un șoarece. Astfel apare o posibilitate nouă și stranie. Compromis, nedefinit, sumar, însă nu întru totul anulat, liberul arbitru revine pe teren. Natura te înzestrează cu creier. Viața îl transformă în minte.”
„Când călătorești fără să știi prea clar care ți-e destinația și ai un itinerar incert, o deschidere aproape sacră pune stăpânire pe caracterul tău.”
„Bătrânețea nu va continua multiplele plăceri ale tinereții, ci, în schimb, va fi o lungă încercare, în care viața este jefuită încetul cu încetul până și de cele mai mărunte și mai simple bucurii. Cu toții ne luptăm cu disperarea, dar în cele din urmă ea învinge întotdeauna. Trebuie să învingă. Altfel n-am putea să ne luăm rămas-bun.”
Agnolo di Cosimo (Bronzino) - Portrait of Lucrezia Panciatichi
„E imposibil să relatezi un lucru exact cum a fost pentru că ceea ce spui nu poate fi niciodată exact, totdeauna trebuie să lași câte ceva deoparte, sunt prea multe părți, aspecte, nuanțe, tendințe opuse, prea multe gesturi care ar putea însemna una sau alta, prea multe forme care nu pot fi niciodată descrise complet, prea multe arome în aer sau pe limbă, prea multe jumătăți de nuanțe.”
„Anumite perioade istorice devin rapid, atât pentru alte societăți cât și pentru cele ce le succed, un nu prea edificator material de legendă, precum și un prilej pentru a se autofelicita în mod ipocrit.”
„Ceea ce e periculos în mâinile mulțimilor e destul de în siguranță la cei ale căror motive sunt fără reproș.”
„Pentru a institui un sistem totalitar eficient, sau chiar orice sistem, trebuie să oferi, cel puțin unui mic număr de privilegiați, anumite beneficii și libertăți în schimbul celor pe care le iei.”
„Rar vei întâlni un om mai invidios decât un profesor. Șiruri de studenți se perindă ani de-a rândul, asemenea apelor unui râu. Ei curg înainte, iar profesorul rămâne în urmă, ca o stâncă adâncă înfiptă în albia curentului. Deși poate depăna altora povestea speranțelor lui, el nu mai visează. Se crede neînsemnat și ori lunecă într-un masochism solitar, ori, în lipsa lui, devine bănuitor și mistic, denunțând mereu excentricitățile altora, îi este dor de libertate, de activitate, încât nu poate decât să-i urască pe cei din jur.”
„Un bărbat de 20 de ani este ațâțat de un simplu gând. Un bărbat de 40 de ani, de suprafața pielii. Dar pentru un bărbat de 30, cea mai primejdioasă e femeia care e doar o siluetă. O păpușă trasă de sforile imaginației.”
„Totul este un turn de iluzii, din cărămizi iluzorii și găunoase. Dacă viața ar fi alcătuită numai din lucruri importante, ar fi ca o casă periculoasă de sticlă, greu de mânuit. Dar viața de toate zilele este întocmai ca titlurile din ziare. Cunoscând lipsa de însemnătate a existenței, toată lumea așează centrul compasului în propria-i casă.”
„A spune să vrei să fii scriitor nu e decât un egoism. Vrei să faci deosebire între tine și păpuși, prefăcându-te păpușar.”
„Viața omului n-ar trebui să fie scrisă pe atâtea petice de hârtie risipite. Viața e un jurnal legat, iar uneori înțelegi o carte de la prima pagină. Nu poți fi silit să-ți faci datoria pentru o pagină care n-are legătură cu cele dinainte. Nu poți fi implicat ori de câte ori moare cineva de foame.”
„Singurătatea este o sete nesatisfăcută de iluzii. Și astfel, îți mușcai unghiile, incapabil să te mulțumești cu simpla bătaie a inimii. Fumai, incapabil să te mulțumești cu ritmul creierului. Tremurai, incapabil să găsești mulțumire numai în sex. Respirație, mers, contracții ale mușchilor, obligații zilnice, duminici revenind după șapte zile, examane finale - departe de a-l liniști, toate acestea avuseseră efectul de a-l împinge spre o nouă repetare a lor.”
„Cât timp bat vânturile, curg râurile și se agită mările, nisipul se va naște bob cu bob, din pământ și se va vârî peste tot, ca o ființă vie. Nisipurile nu se odihnesc niciodată, încet dar sigur, ele invadează și distrug suprafața pământului... Ariditatea nisipului, așa cum este descrisă de obicei, nu se datorează numai uscăciunii lui, ci, pe cât se pare, și mișcării neîncetate, care îl face neprimitor pentru orice vietate. Cîtă deosebire față de felul trist în care oamenii se țin strâns legați unii de alții ani de-a rândul.”
„Nimeni nu-i respectă pe vânzătorii ambulanți de crenvurști. Ei oferă societății unul dintre puținele servicii meritorii. A jefui un vânzător de crenvuști este un act simbolic. Tâlhăria nu este dictată e avariție, ci pornește mai degrabă din dorința de a umili vânzătorul.”
„Pe funcționarii guvernamentali îi poți recunoște după golul desăvârșit care ocupă locul unde majoritatea oamenilor își au fețele.”
„Oricare ar fi calitățile lor spirituale, mahalalele sunt neîndoielnic sub standard în ceea ce privește confortul fizic.”
„Nu cred că este necesar să ajungi la fund, ca să zicem așa, pentru a-ți face o concepție subiectivă asupra societății în care trăiești. În loc să te miști pe vertical în jos, te poți mișca orizontal, în afară, până la un punct de suficientă detașare unde un minimum de confort uman nu este neapărat exclus.”
Pierre-Paul Prud'hon - Justice and Divine Vengeance Pursuing Crime
„Justiția se desfășoară, desigur, în mare măsură în culise, însă în culise competențele, ce par atât de clar definite în exterior, își pierd conturul, rolurile se inversează sau sunt distribuite altfel, au loc discuții între persoane care în ochii opiniei publice apar drept dușmani neîmpăcați, în general domnește o altă tonalitate. Nu se consemnează totul, nu se păstrează totul în acte. Informațiile sunt transmise, alteori tăinuite.”
„A gândi este o trăsătură nihilistă, înseamnă a pune valorile sub semnul întrebării.”
„Totul trebuie să renteze. Chiar și enormele mormane de piatră și grohotișurile, limbile de ghețari și stâncile abrupte, fiindcă, de când a fost descoperită natura și orice imbecil are posibilitatea de a se simți sublim în singurătatea munților, a devenit cu putință și turismul: idealurile țării au fost întotdeauna practice.”
„Gândirea științifică -abstracțiunea este scutul ei de apărare. Dar se întâmplă să mai iasă uneori din ascunziș și atunci devine periculoasă. Atunci ne găsim în fața ei, lipsiți de orice apărare.”
„A face parte dintr-o mare putere aduce cu sine pentru cel în cauză un dezavantaj îngrijorător din punct de vedere psihologic, și anume pericolul de-a pierde simțul proporțiilor. Acest pericol sporește cu cât națiunea este mai mare.”
„Ce metode mai bune decât nădejdea și miracolul pot subjuga popoarele în credința lor, întrucât cel care crede se teme, iar cine se teme crede orbește.”
„În vid, viața devine bizară, nimic nu o mai înfrânează, nu mai știe pe ce să se sprijine sau încontro s-o apuce. Să te tot învârți în jurul propriei persoane, fără a schimba locul, lasă o impresie deplorabilă, iar a trăi prea mult din tine însuți și pentru tine însuți e fatal. La rândul ei, boala ucide multe certitudini, moartea nu se deprinde cu nici un adevăr care se vrea mai important decât ea, așa că aduce totul la zero.” „Pentru ca oamenii să creadă și să se agațe cu disperare de credința lor este nevoie de război, de un război adevărat, care face foarte mulți morți, care pare că nu se mai termină, și de un dușman care ori este invizibil, ori este peste tot și nicăieri.” „A reconstitui o lume dispărută este întotdeauna, în același timp un mod de a o idealiza și o formă de a o distruge a doua oară, fiindcă o scoatem din contextul ei pentru a o replanta într-un altul, și astfel o facem să încremenească în nemișcare și tăcere sau o punem să facă și să spună ceea ce poate nici nu a făcut, nici nu a spus.”
„Creierul stă în beznă totală. Plutește într-un lichid transparent înăuntrul craniului, niciodată în lumină. Și totuși, lumea pe care o construiește în minte e plină de lumină. Dă pe dinafară de culoare și mișcare.”
„Nu aflăm nimic despre orbire doar închizând ochii. Sub lumea noastră de ceruri, chipuri și clădiri există o lume mai brută, mai veche, o lume în care a suprafețele plane dispar și bancuri de sunete înoată în ea.”
„Cu toții venim pe lume ca o celulă unică, mai măruntă decât un fir de praf. Mult mai măruntă. Împărțiri. Înmulțiri. Adunări și scăderi. Materia trece dintr-o mână în alta, atomii zboară încoace și încolo, moleculele pivotează, proteinele se aglutinează, mitocondriile emit dictatele lor oxidative. Plămânii, creierul, inima. După patruzeci de săptămâni. șase trilioane de celule sunt strivite în menghina filierei genitale a mamelor noastre și urlăm. Iar lumea vine peste noi.”
„Nu tot un fel de corupție e și viața? Un copil se naște și viața se dezlănțuie asupra lui. Îi ia unele lucruri, îl îndeasă cu altele. Fiecare îmbucătură, fiecare particulă de lumină care intră în ochi - corpul nu poate fi niciodată pur.”
John Martin - The Destruction of Sodom and Gomorrah
„Fără listă de lucruri ce trebuie făcute. Ziua, providențială în sine. Ora. Nu există pe urmă. Acum este pe urmă. Tot ce însemnă grație și frumusețe și e apropiat inimii omului are aceeași obârșie: suferința. Nașterea lor din durere și suferință.”
„Poate că, prin distrugerea lumii, va fi în sfârșit posibil să se vadă cum a fost făcută. Oceane, munți. Anevoiosul spectacol în sens invers al lucrurilor ce încetează să mai fie. Pustietatea atotcuprinzătoare, hidropică, profană și rece. Tăcerea.”
„Sunt unii care consideră politețea o formă goală, însă chiar și formele goale sunt preferabile lipsei de formă...
Cred că o anumită doză de naivitate este un semn de virtute, cinismul fiind arma invinșilor.”
„Noi suntem cei care atribuim sensuri cuvintelor și nu invers; sunetele în sine sunt nevinovate. O limbă pe care n-o înțelegi nu provoacă dureri decât rareori, de-aici, poate, ideea fixă cum că limbile străine se pot învăța în pat. Dacă vrem, putem atribui unui horcăit mai mult sens decât unui sonet de Shakespeare.”
„Toți ne trăim viața cu opinii împrumutate, pe care, pe deasupra, le mai înțelegem și prost.”
„Rațiunea este ceva în care poți crede ca într-un zeu sau ca într-o călugăriță cu apucături de curvă, însă nimic mai mult.”
„Limba promite nu doar re-nașterea, ci și legitimarea, reala cetățenie și reala apartenență.”
„Nazismul și-a definit clar proiectul, și-a ținut promisiunile, și-a răsplătit fidelii, și-a anihilat victimele fără ezitare, fără să le ofere alternativa convertirii sau minciunii.
Prin constrast, comunismul fericiri universale încuraja sau impunea convertirea, minciuna, complicitățile, își asasina până și fidelii. Politica gândirii, esențială sistemului, impunea adevărul care slujea Partidului. Între promisiune și realitate, mereu ireconciliabile, operau suspiciunea, pervertirea și spaima.”
„Suferința nu ne face mai buni, nici eroi. Suferința corupe, ca tot ce este omenesc, iar suferința livrată public corupe iremediabil.
Deposedările nu sunt deplorabile, doar pregătiri pentru ultima deposedare.”
„Trivializarea tragediei - interminabila antrepriză umană! Doar devenită clișeu își află tregedia domiciliul în memoria colectivă.”
„A ucide, fie chiar și de la spate, e o acțiune mai bărbătească decât aceea de-a aduce prejudicii unui prieten, dându-i în vileag confidențele.” „Tuturor li se întâmplă să-și aducă aminte cu mai multă înflăcărare de trecut, atunci când prezentul dobândește o importanță mai mare.”
„Reguli pentru prosperitate în afaceri:
Nu trebuie neapărat să știi să muncești, dar cine nu știe să-i facă pe ceilalți să muncească piere;
Nu există decât o singură remușcare cu adevărat mare: aceea de-a nu fi știut să-ți faci propriul tău interes;
În afaceri, teoria e deosebit de utilă, dar trebuie folosită numai după ce afacerea respectivă a fost lichidată.”
„Și totuși ce putem face cu problema asta teribil de importantă a celorlalți, ce se golește de semnificația pe care credem noi că o are și își însușește, în schimb, o semnificație grotescă, [o farsă uimitoare a percepției greșite]? În viață nu e atât de important să îi înțelegi pe oameni. Viața înseamnă să te înșeli asupra lor, să te înșeli și iar să te înșeli și apoi, după ce chibzuiești bine, să te înșeli din nou. Așa ne dăm seama că suntem în viață: când ne înșelăm.”
„Imaginea pe care o avem unii despre ceilalți: straturi peste straturi de neînțelegere. Imaginea pe care o avem despre noi înșine. Inutilă. Înțepată. Complet idealizată. Doar noi îi dăm înainte și trăim în conformitate cu aceaste imagini.”
„Da, suntem singuri, cumplit de singuri, și întotdeauna ne așteaptă un strat și mai profund de singurătate. Nu putem face nimic pentru a scăpa din asta. Nu, singurătatea n-ar trebui să ne mire, oricât de surprinzătoare ar părea ea în fața experienței noastre... Nu poți depune plângere împotriva singurătății și nici o campanie de atentate cu bombă din istorie n-a izbutit să-i reducă din putere. Nici cele mai letale explozive făcute de mâna omului n-au reușit s-o atingă.”
„În ziua de azi e din ce în ce mai greu să-ți găsești alinarea. Grotescul ia locul tuturor lucrurilor obișnuite. În ziua de azi să fii „reprimat” e un motiv de rușine pentru oameni, așa cum era pe vremuri să nu fii reprimat. Anormalitatea mascată în ideologie. Protestul perpetuu.”
„Influența pe care îi lași pe ceilalți s-o aibă asupra ta e absolută. Nimic nu te captivează mai mult ca necazurile altuia.”
The remains of the burned-out village of Abu-Sourouf
„Genocidul este comis prin intenție planificată și efort organizat de către o autoritate.
Toate aceste crime sunt precedate și însoțite de promovarea unor ideologii și dușmănii exclusive care țintesc în mod deliberat anumite grupări, pe criterii etnice, sociale, religioase ori de altă natură.
Impunitatea pentru crime împotriva umanității creează un climat prielnic pentru repetarea acestora. Dacă torționarii nu sunt aduși în fața justiției, semnalul care se transmite este acela că cei vinovați pot scăpa nevinovați.
Cu toate că genocidele și celelalte tipuri de crime împotriva umanității sunt concepute și planificate de lideri malefici, aceștia au nevoie de adepți creduli care să le pună în aplicare schemele momstruoase. De aici importanța educației continue și a atenției constante ce trebuie acordată construirii și menținerii unor societăți robuste, care să nu cadă pradă acelora ce predică astfel de ideologii abjecte.”
„Majoritatea războiaielor pot fi oprite doar dacă una din tabere iese victorioasă sau ambele părți își epuizează energia necesară continuării ostilităților. O criză trebuie mai întâi să se coacă pentru a fi rezolvată. Intensitatea conflictului crește sau scade alternativ, iar intervenția trebuie făcută la momentul potrivit în cadrul acestui ciclu, altfel conflictul va îngheța, iar pe termen lung situația se va înrăutăți.”
„Atunci când ai de-a face cu huligani și cu rasiști, trebuie să reacționezi. Altfel, vor veni după tine atunci când te aștepți mai puțin și îți vor face viața un iad.”
„Uneori nici nu contează cum și de către cine e spus cuvântul. E important doar faptul că a fost spus, odată ce-a fost gândit.”
„În timpul bolii carnea își pierde păcătoșenia. Devine mai limpede că e doar un înveliș. Și că de el nu trebuie să ne rușinăm.”
„Oamenii sunt liberi, dar istoria nu e liberă. În ea sunt atâtea gânduri și fapte, încât ea nu le poate aduna la un loc. Aș spune chiar că liberi nu sunt oamenii, ci omul. Dar încrucișarea voințelor omenești o asemăn cu puricii într-un vas: mișcarea lor e evidentă, dar are aceeași direcție? De aceea istoria nu are țel, cum nu are nici omenirea. Țel are numai omul. Și nici asta întotdeauna.”
„Să mergi după semne e ușor, și pentru asta nu e nevoie de curaj... Principala dificultate constă nu în mișcare, ci în alegerea drumului.”
„Există doar moartea fiecărui om în parte - oare acesta nu este un sfârșit particular al lumii?”
„Cuvintele devreme și târziu nu definesc conținutul fenomenelor. Ele se referă doar la forma trecerii lui - a timpului... Timpul nu se epuizează, ci fenomenul. Fenomenul se exprimă și își încetează existența.”
„Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte - de ce nu? Crud poate, primitiv poate, dar transmite mesajul că viața nu e lipsită de valoare.” „Nu exsită un astfel de lucru precum generația „mea”. Suntem separați de rasă, clase sociale, educație, orientări politice - chiar și de autodefinirea sexuală. Singurul lucru care ne unește este - izolarea noastră.”
„Ce este acela un voluntar? Cineva care știe că nu va convinge pe nimeni să plătească pentru serviciile sale.”
„Există ceva fascinant la modul în care suferința morală poate afecta o persoană care nu e, evident, nici slabă, nici fragilă. Ceva mai insiduos decât ravagiile unei boli fizice, pentru care nu există perfuzie cu morfină sau operație chirurgicală care să ajute. O dată ce te-a prins în gheare, trebuie să mori sau să te eliberezi. Realismul său nu seamănă cu nimic altceva.” „Secretul existenței în vârtejul lumii cu minimum de suferință este să găsești cât mai mulți oameni care să-ți împărtășească iluziile; aici, departe de toată agitația încâlcită, de tentații și speranțe, departe mai ales de propria intensitate, șmecheria e să poți organiza liniștea, să crezi în valoarea capitală a plenitudinii sale monumentale, liniștea care crește exponențial, ca și bogăția. Linștea înconjurătoare, ca sursă aleasă de bucurii și unic prieten intim.”
„Un secol de distrugeri de proporții neegalate planează asupra omenirii, umbrind-o - zeci de milioane de oameni obișnuiți condamnați să sufere nenumărate lipsuri, atrocități, chinuri, o jumătate de omenire sau mai mult victimă a sadismului patologic sub forma politicilor sociale, societăți întregi organizate și modelate de teama față de persecuțiile violente, degradarea vieții individuale pe scară nemaiîntâlnită în istorie, popoare zdrobite și înrobite de ideologi criminali care le-au jefuit de tot ce aveau, populații întregi atât de demoralizate, încât abia se mai puteau da jos din pat dimineața cu fie și cea mai palidă dorință de a înfrunta ziua... toate teribilele obstacole ridicate de veacul acesta.”
„Cum poate cineva să afirme: „Nu, asta nu face parte din viață?”, când în realitate face, mereu? Factorul contaminant al sexului, izbăvirea contagioasă care dezidealizează specia și ne amintește permanent de materia care suntem.”
„De la o vârstă încolo, lipsa de încredere din noi atinge un grad de rafinament atât de mare, încât ajungem să nu mai credem pe nimeni.”
„Nu suntem decât într-o oarecare măsură stăpânii destinului nostru.”
„Pericolul, atunci când urăști, este însă să te alegi cu ceea ce ai căutat, dar însutit. O dată ce-ai început, nu te mai poți opri. Nu cunosc lucru mai greu de ținut sub control decât ura. E mai ușor să te lași de băutură decât să-ți stăpânești ura. Și asta spune ceva.”
„Nu știm deloc ce e lumea și de ce anume depinde existența ei. Legea misterioasă care o face să apară, să crească și să moară este poate înscrisă undeva în univers. Dar știm un singur lucru: pentru ca o lume nouă să se nască, trebuie mai întâi să moară cea veche. Și mai știm că intervalul care le separă poate fi infinit de scurt sau, dimpotrivă, atât de lung, încât oamenii trebuie să învețe de-a lungul mai multor decenii să viețuiască în deznădejde ca să descopere că sunt cu adevărat neputincioși și că, de fapt, nici n-au trăit.”
„Demiurgul nu e totuna cu Creatorul. El nici măcar nu știe că zidește o lume, ci face ceva cu totul omenesc, pune piatră peste piatră, pentru ca în curând creația să-i scape din mâini și să-l depășească, astfel încât dacă n-o distruge el, îl va distruge ea pe el.”
„Își recunoștea înfrângerea și accepta, accepta cu durere absolut disperată prostia acestei lumi.”
„Poate că orice lume e doar umbra deformată a celorlalte, oglindă îndepărtată în care gunoaiele par diamante strălucitoare, poate că nu există de fapt decât o singură lume, din care n-ai cum să fugi, căci liniile înșelătoare ale drumurilor se întorc mereu.”
Grant D. Wood - The Birthplace of Herbert Hoover, West Branch, Iowa
„Ca să îmbătrânească, femeia are nevoie de un cadru anume, cu lumini, cu butaforie, catifea neagră, copii, în mijlocul cărora să încărunțească și să se lăcomească la mâncare; are nevoie de dragoste și protecție, de un soț liniștit și nepretențios, sau de și mai liniștitorul și mai puțin pretențiosul săi testament, cu bani depuși la bancă. Femeia care îmbătrânește singură e un deșeu nerecuperabil, o zbârcitură obscenă, dacă nu e înconjurată de o suită de hodorogi care să-i mormăie și să-i trăncănească despre toate bolile ei, oblojindu-i părțile dureroase.”
„Gradul insultei este invers proporțional cu inteligența și simțul de securitate. „Pui de cățea” este o insultă numai pentru un om care nu e absolut sigur de maică-sa.”
„Fiecare ia dintr-o povestire ceea ce-i convine, sau ceea ce e în stare să ia, și transfomă, astfel, povestirea după măsura lui. Unii culeg firimituri, aruncând restul, alții cern povestea prin sita prejudecăților lor, alții o colorează cu propria lor încântare. Pentru ca un cititor să se simtă în largul lui, povestea trebuie să-i ofere câteva puncte de contact. Numai atunci va putea accepta miracolul.”
„Omul se obișnuiește cu orice. Cu măcelul, cu meseria de cioclu, sau chiar cu aceea de călău; dacă te-ai obișnuit, probabil că roata de tortură și cleștii ți se par niște unelte ca oricare altele.”
„Sfaturile nu le dorești decât în măsura în care concid cu ceea ce erai hotărât să întreprinzi.”
„Oricât de golan ar ajunge un individ, o să-ți fabrice la minut o teorie care să-i explice golănia.”
„Dacă un anumit soi de individ află că ai procedat cinstit într-o împrejurare, caută să afle ce pornire necinstită a provocat acest acces de onestitate. Întrebarea „oare ce câștigă el din afacerea asta?” trebuie să fie adânc înrădăcinată la oamenii care își joacă propria viață pe o singură carte, ca la pocher.”
„Pentru mine e un mister cum pot trăi oamenii printre rahaturile trecutului. Toate sunt mânjite cu ceva, toate au fost deja considerate drept frumoase de către alți oameni. Antichitățile duhnesc. Sute de ochi, care sunt demult putreziți, s-au uitat la ele. Chestia asta e suportabilă doar dacă și pe dedesubt ești tot o prăvălie de vechituri.” „Sunt lucruri pe care omul trebuie să le refuze, chiar dacă sunt posibile. Acum că trecuse de patruzeci de ani, n-o să mai devină pianist, n-o să mai învețe japoneza, știa cu siguranță și, în același timp, această certitudine îi dădea un sentiment de tristețe, ca și cum viața începuse în cele din urmă să-și contureze clar limitele și, din această cauză, moartea devenea vizibilă: nu e adevărat că totul e posibil. Totul fusese poate posibil, dar acum nu mai era așa. Erai ceea ce, poate nu dinadins, aleseseși să fii, iar el era cineva [care nu putea să facă multe].” „Negustorul de vechituri e un om căruia îi place totul. Viața e prea scurtă pentru asta. Condition humaine nu permite așa ceva. Poți considera un lucru ca fiind frumos numai dacă știi cu adevărat ceva despre el. Neglijență, lipsă de atenție, lipsă de cunoaștere reală a unui domeniu, partea mocirloasă a diletantismului. Cea de-a doua jumătate a sec. 20. Multe șanse pentru toată lumea. Mulți oameni știu mai puțin despre mai multe. Răspândirea cunoașterii pe o suprafață cât mai mare.” „O parte a procesului de îmbătrânire este refuzul de a produce noi amintiri.” „Ce specie ciudată mai sunt și oamenii totuși, fiindcă, indiferent cum, este nevoie întotdeauna de mijlocirea unor obiecte, lucruri create, care trebuie să ușureze trecerea către tărâmurile crepusculare ale cerului.”
„Pecetea morții e una singură și pentru cei ce vor ucide și pentru cei ce vor fi uciși.”(Aprilie sulberat)
„Încă din timpuri imemoriale, întâmplările omenești se împart în două categorii: unele care-i unesc pe oameni și altele care-i despart. Primele se petrec în piețe și târguri, la răspântii și hanuri. Celelalte, din contră, ne mistuie pe fiecare dintre noi în singurătate.” (Cine a adus-o pe Doruntina)
„Dragostea vine atunci când femeia are libertatea de a privi lumea și, dintre toate ființele și lucrurile din jur, ea te alege pe tine.” (Mesagerul tristeții)
„În numeroșii ani pe care guvernatorul îi petrecuse muncind din greu să civilizeze diferite regiuni din Africa, învățase o seamă de lucruri. Unul dintre ele era că un guvernator de district nu trebuia niciodată să ia parte la asemenea activități mărunte și nedemne precum coborârea unui mort din copac... Va insista asupra acestui lucru în cartea pe care o va scrie... Ar putea să scrie un capitol despre acest subiect. Poate nu chiar un capitol, dar un paragraf consistent în mod sigur. Erau atât de multe subiecte, și trebuia să dea dovadă de fermitate și să excludă detaliile. Cartea avea să se numească Pacificarea triburilor primitive din bazinul de jos al Nigerului.”
„Nu există poveste care să nu fie adevărată. Lumea nu are sfârșit, și ceea ce noi considerăm bun, pentru alții e un lucru dezgustător.”
