„Când oamenii încep să vorbească despre activitatea intestinelor lor, sunt la fel de implacabili ca și procesele fiziologice despre care vorbesc.”
„Devii dependent de stupefiante fiindcă nu ai motivații puternice în nici o altă direcție. Marfa câștigă prin neprezentare.”
„Marfa nu e „o senzație ca lumea”. Pentru consumator schepsisul mărfii e că îi creează dependență. Nimeni nu știe ce e marfa până când nu suferă de sevraj.”
„Oamenii se miră când își dau seama cât de puține știu unii despre alții. Totodată, exact atunci când ar băga mâna în foc că acțiunile și gândurile lor sunt ascunse în întuneric își dau seama, cu uimire și tristețe, că s-au produs în plină zi și în fața unui public. Uneori, descoperirea vine ca un șoc nimicitor, orbitor. Alteori e blândă.”
„Zvârcolelile de la televizor sau gemetele de pe marile ecrane, toată poezia, muzica și pictura, toată lumea căzând de acord asupra nenumăratelor splendori ale acestui lucru cât se poate de elementar, deci cu atât mai rău -, da, i se părea pe undeva logic, la cum funcționa lumea întreagă, ca respectivul lucru să fie - ei bine, era stupid.”
„Istoria e o sumă de baliverne. Istoria e nimicul pe care-l scriu oamenii despre nimic.”
„În anumite locuri de pe glob, exploziile armelor mai cutremură cerul, cadavrele împânzesc câmpiile, în timp ce în alte locuri domnește cântecul, dansul, traiul în huzur. Aceasta-i lumea cea mare în care locuim cu toți. Dac-o fi existând de-adevăratelea un uriaș, în comparație cu globul pământesc, trupul lui ar trebui să fie cam cum e corpul omenesc față de o minge de fotbal. Uriașul ar sta și ar privi cum pământul se tot rotește în jurul lui, ba în pace, ba în război, de la giftuială la foamete, pe rând, victimă a secetelor sau a inundațiilor... mă întreb ce-ar gândi el de toate acestea.” „Cineva care a făcut greșeli nu poate căuta moartea, nu are dreptul, trebuie să trăiască, să îndure tristețea, să se perpelească precum un pește în frigare, să fiarbă, să dea în clocot, să îndure ca să ispășească greșelile, și la sfârșit să moară cu inima eliberată.”
„Adolescența este nu doar o perioadă crucială a vieții, ci și singura în care putem vorbi de viață în sensul deplin al cuvântului. Atractorii pulsionali se dezlănțuie pe la vârsta de 13 ani, apoi se potolesc puțin câte puțin și se resorb în modele de comportament care, la urma urmei, nu sunt decât forțe sclerozate. Dată fiind forța exploziei inițiale, sfârșitul conflictului poate rămâne incert mulți ani; e ceea ce, în electrotehnică, numim regim tranzitoriu. Însă treptat oscilațiile devin tot mai lente, până se sting în lungi valuri melancolice și blânde; din acel moment jocurile sunt făcute, iar viața nu mai e decât o pregătire pentru moarte. Altfel spus, cu o formulă mai brutală și mai puțin exactă, omul este un adolescent decrepit.”
„Într-un sistem economic sută la sută liberal, unii adună averi uriașe, alții lâncezesc în șomaj și mizerie. Într-un sistem sexual sută la sută liberal, unii au o viață erotică variată și pasionată; alții sunt condamnați la masturbare și singurătate. Liberalismul economic reprezintă extinderea domeniului luptei la toate vârstele vieții și la toate clasele societății. La fel, liberalismul sexual este extinderea domeniului luptei, extinderea sa la toate vârstele vieții și la toate clasele societății.” „Fenomen rar, artificial și tardiv, iubirea poate înflori doar în condiții mentale speciale, rareori întrunite, total opuse moravurilor relaxate ce caracterizează epoca modernă... Iubirea ca inocență și capacitate de iluzie, ca aptitudine de a reduce totalitatea sexului opus la o singură ființă iubită rezistă rareori la un an de vagabondaj sexual, niciodată la doi. În realitate, experiențele sexuale acumulate în adolescență slăbesc și distrug rapid orice șansă de proiecție de ordin sentimental și romantic; treptat, devii la fel de capabil de iubire ca o târfă bătrână.”
„Sacrul conține esența viselor și amintirilor, și astfel noi experimentăm miracolul a ceea ce ne separă de el prin distanță sau timp, făcându-l brusc tangibil. Visele, amintirile, sacrul sunt toate la fel și ne devin accesibile. Odată ce suntem despărțiți de ceea ce putem atinge chiar și întâmplător, obiectul devine sacru, căpătând frumusetea intangibilului, calitatea miraculosului. Totul, absolut totul, dobândește caracter sacru, iar noi avem puterea să-l privăm de sacralitate prin simpla atingere. Ciudat mai e omul! Atingerea lui maculează și totuși el deține cheia tuturor miracolelor.”
„Încearcă să-ți imaginezi că peste zece ani lumea te va socoti la fel ca aceia pe care-i disprețuiești - prietenii tăi grei de cap, cu sentimentalismul lor desuet, cu obtuzitatea cu care-i consideră frivoli pe cei care nu le seamănă, care-i hățuiesc pe inferiori...
Adevărul esențial al epocii noastre va fi analizat, fără probleme, după moartea noastră, astfel încât să-l înțeleagă oricine. Numai că atunci, peste vreo sută de ani, va fi interpretat în mod eronat. Iar tu și eu n-avem cum să dovedim că n-am împărtășit părerile compromițătoare ale contemporanilor noștri.”
Cai în galop
„Ce ciudată este vârsta de treizeci și opt de ani!
Tinerețea s-a încheiat de mult, dar printre amintirile acumulate între timp nu s-a păstrat nici una vie, și de aceea trăiești cu senzația că de tinerețe nu te desparte decât un zid subțire. Sunetele de dincolo răzbat cu claritate, însă nu mai există nici o cale de acces.”
„Fiecare an ce trece nu uită să-și ceară birul, iar ceea ce era odată sublim devine ilar. Ceva se corodează. Dacă învelișul e cel care se corodează, asta nu înseamnă oare că sublimul există doar la suprafață, iar miezul este cel golit de sens și ridicol? Sau poate că întregul e sublim, iar peste el se așterne, ca o coajă, ridicolul.”
„Legea e doar un maldăr de încercări neobosite de a bloca dorința omului de a-și transforma viața într-un poem. Sigur, n-ar fi rezonabil să permiți milioanelor de oameni să-și preschimbe viața într-un vers scris cu sânge. Dar majoritatea oamenilor sunt lipsiți de curaj și-și duc zilele fără a simți vreodată o astfel de dorință. Așadar, legea e făcută pentru a comanda o mână de oameni.” Templul zorilor „Artiștii nu numai că sunt imaturi, dar nu există nimic mai dizgrațios decât imaturitatea pe care o etalează. Nu se dezic de această imagine până la moarte. Ca și cum și-ar târî toată viața scutecele după ei și le-ar valorifica prin vânzare. Chiar mai jenanți sunt pseudo-artiștii. Aroganța lor infailibilă împreună cu servilismul specific îi face să răspândească mirosul caracteristic oamenilor puturoși..” „Nefericirea ființei umane constă în faptul că nu se poate detașa de timp pentru a compara obiectiv cele două morți sau cele două situații spre a alege una dintre ele. Nu poți să alegi punând la același nivel o moarte după trăirea deiluziei revoluției și una înainte de trăirea deziluziei. Daca omul ar muri înainte de a gusta deznădejdea, moartea ulterioară ar fi imposibilă, iar, dacă ar muri după trăirea ei, moartea de dinainte ar fi imposibilă.” „Perechile nepotrivite sunt pedepsite deoarece nu reprezintă o inspirație pentru visele oamenilor și stârnesc dezgust. Oamenii perioadelor în care nu se cunoaștea umanismul cu siguranță erau mult mai neîngăduitori față de creaturile urâte decât cei de azi.” Îngerul decăzut „Privitul înseamnă întâlnirea dintre ochi și existență. Vederea depășeșete existența; ea capătă aripi, ca o pasăre și ajunge până în locuri de nimeni pătrunse. Acolo chiar și frumusețea nu e decât o zdreanță ruptă și ponosită. Acolo se află un ocean niciodată străbătut de vreun vas, niciodată atins de crima existenței. Sigur se află un tărâm unde, la limita vizibilului, există certitudinea că nimic nu-și va face apariția, un tărâm indigo unde lucrurile și conștiința se dizolvă așa cum se topește oxidul de plumb în acid acetic, unde vederea se eliberează din cătușele conștiinței și devine transparentă.”
„Lucrul care distruge Biserica nu este bâjbâiala exterioară a celor care sunt înăuntrul ei, nici bâjbâiala interioară a celor fără de ea, ci oamenii de profesie care o controlează și care au înlăturat clopotele din clopotnițele ei.”
„Vede bisericile lumii ca un meterez, ca una dintre acele baricade din evul mediu, plină de țepi ascuțiți și fără viață, ridicate împotriva adevărului și împotriva acelei păci în care poți să păcătuiești și poți fi iertat și care e viața omului.”
„Când tinerii își joacă rolul în tragedii politice cu distribuții de miliarde, singura avere la care se pot aștepta este o dragoste îngăduitoare.”
„Nu mă interesează proprietatea imobiliară. E fără îndoială o mare lipsă în firea mea, dar nu pot să gândesc în funcție de granițe. Liniile acestea imaginare sunt pentru mine la fel de ireale ca zânele și spiridușii. Nu pot să cred că ele marchează sfârșitul și începutul a ceva care să prezinte un interes real pentru sufletul omenesc. Virtuțile și viciile, plăcerile și durerile trec granițele după bunul lor plac.”
„Lucrul cel mai de groază la o minte totalitară clasică este că orice rotiță, oricât de mutilată, va avea pe circumferință porțiuni de dinți păstrați impecabili, perfect fasonați. Dinții lipsă reprezintă în majoritatea cazurilor adevăruri simple, evidente, adevăruri care se află la îndemâna și înțelegerea chiar și a unor copii de zece ani. O anume distrugere deliberată a dinților, eliminarea premeditată a unor informații evidente.”
„Există o mulțime de motive întemeiate pentru care să lupți, dar niciodată nici un fel de motiv întemeiat care să urăști fără rezerve. Unde este răul? El este partea aceea mare din orice om care vrea să urască fără limită, care vrea să urască luându-l pe D-zeu alături. Este acea parte din orice om care găsește atrăgătoare tot felul de hidoșenii. Este acea parte dintr-un imbecil care pedepsește, defăimează și pornește bucuros un război.”
„O activitate artistică nu are nici o perspectivă în zilele noastre, cineva având un talent modest care ar fi putut fi o comoară pentru o societate de acum o mie de ani trebuie să renunțe la artă astăzi, trebuie să-și aleagă un alt domeniu de activitate deoarece mijloacele de comunicație moderne l-ar pune sau ar pune-o în concurență cu nimeni altcineva decât campionii mondiali.
Întreaga planetă ar duce-o foarte bine azi cu, probabil, numai vreo duzină de campioni din fiecare domeniu al talentelor omenești. Cineva cu un talent modest trebui să și-l tină bine închis într-o sticlă până când, ca să spunem așa, se îmbată la o nuntă și atunci el sau ea dansează step pe o masă. Pentru asemenea artiști avem un nume. Le spunem „expozanți.”
„Arta modernă, arta escrocilor, nebunilor și degeneraților, iar faptul că mulți o iau în serios îmi dovedește că lumea a înnebunit.”
„[-Cine reprezintă bine și cine răul dintre pușcă și sacul de cauciuc, umplut cu ciolane, care se hlizește și fudulește și pe care-l numim corp omenesc? Cine hotărăște în ultimă instanță asupra acestei probleme aici pe pământ?
-Pictorii și autorii de povestiri, dramaturgii și istoricii sunt judecătorii Curții Supreme de Justiție pentru aprecierea Binelui sau Răului.]” „Predarea de cunoștințe înseamnă, în marile universități, doar prelucrarea unor foarte multe vechituri nefolositoare, astfel încât adevăratul merit al acestor mari instituții constă în asigurarea pentru profesori a calității de membru pe viață al unei familii respectate și foarte mult mărite, în mod artificial.” „Ce înseamnă literatura altceva decât o informare privitor la problemele moleculelor care nu prezintă nici o importanță pentru nimeni altcineva, în întreg Universul nostru, în afară de cele câteva molecule purtătoare de boala numită „gândire”.
Eagle Nebula’s Pillars of Creation,NASA, ESA/Hubble and the Hubble Heritage Team
„Existența individuală nu ajunge în societățile umane la deplina conștiință de sine decât prin intermediul minciunii, cu care practic se confundă.”
„Pentru occidentalul contemporan, chiar și sănătos, gândul morții constituie un fel de zgomot de fond ce vine să-i invadeze creierul de îndată ce țelurile și dorințele se estompează. Cu vârsta, prezența acestui zgomot se face tot mai acaparatoare; poate fi comparată cu un sforăit înăbușit, însoțit uneori de un scrâșnet. În alte epoci, zgomotul de fond era constituit de așteptarea împărăției lui D-zeu; astăzi, e constituit de așteptarea morții.”
„Societatea erotico-publicitară în care trăim încearcă să organizeze dorința, să dezvolte dorința în proporții nemaivăzute, menținând totodată satisfacerea în domeniul sferei private. Pentru ca societatea să funcționeze, iar competiția să continue, trebuie ca dorința să sporească, să se extindă și să devoreze viața oamenilor.”
„Viața e făcută din lungi perioade de plictis confuz, cel mai adesea e cât se poate de cenușie; apoi se ivește brusc o bifurcație, iar schimbarea de direcție se dovedește definitivă.”
„Sunt un ins inutil. Nu sunt în stare să cresc porci. Habar n-am cum se fac cârnații, furculițele sau telefoanele mobile. Toate obiectele astea din jurul meu, pe care le folosesc sau pe care le mănânc, sunt incapabil să le produc. Dacă industria și-ar înceta activitatea, dacă inginerii și tehnicienii specializați ar dispărea, aș fi incapabil să iau totul de la-nceput. Competențele mele tehnice sunt mult inferioare celor ale omului de Neanderthal. Total dependent de societatea care mă înconjoară, ei îi sunt aproape inutil; nu știu decât să produc comentarii îndoielnice pe marginea unor obiecte culturale desuete.”
Paul Gauguin - Sacred Spring, Sweet Dreams (Nave nave moe)
„Societatea pacifistă își are propria-i cruzime. O dată ce unui om i se răpește demnitatea, el e condamnat nu să moară sau să fugă, ci să-și accepte statutul.”
„Când mă gândesc la mine, nu-mi trece prin cap nici un motiv, nici un discurs de politician care să fie într-atât de înflăcărat sau de convingător, încât să mă poată scoate în stradă, să mă facă să devin unul din acea mulțime de oameni care se lasă manipulați.”
„Politicienii sunt oameni care reușesc să clădească ceva din nimic. Nu au decât puține daruri concrete de oferit. Nu sunt constructori sau artiști sau făuritori. Sunt manipulatori și se oferă ca atare. Neavând de oferit, știu foarte rar ce caută. Ar putea pretinde că ceea ce caută este puterea. Dar definiția pe care o dau ei puterii e vagă și nu te poți bizui pe ea...
Adevăratul politician își găsește desprinderile și desăvârșirea doar în succes. Își descoperă brusc darurile cu care a fost înzestrat. El, care altădată era meschin, necumpătat și infirm, își descoperă negândite calități: e generos, moderat și lovește năprasnic. Puterea se dovedește a fi singurul politician adevărat...
Cel mai adesea însă adevăratul politician se cunoaște în momentele lui de declin. Darurile neoferite, deprinderile nedescoperite se întorc împotriva lui. Și el, care a început prin a fi înțelept și generos și a luptat pentru o cauză nobilă, se dovedește a fi slab și ezitant... Oferiți-i puterea. Îl va revigora; va deveni omul care a fost odată. ”
„Arta de a face dragoste se află în stăpânirea femeilor și depinde într-o mare măsură de poziția lor în societate. Cu cât această poziția e mai înaltă, cu atât arta lor decade. Femeia nu mai este cea care oferă, nici cea care primește și, o dată cu această emancipare, pudoarea - frica de erotism, frica de frică - trebuie reafirmată.”
„Un artist, din orice domeniu, își câștigă succesul nu neapărat din dispreț, ci mai degrabă dintr-o lipsă de respect față de publicul său.”
Evening Bell at Mii Temple - Utagawa (Ando) Hiroshige
„Uneori destinul seamănă cu o furtună izolată de nisip care își schimbă cursul neîncetat. Îți schimbi ritmul de mers, încercând să o eviți. Furtuna însă se schimbă și ea, potrivindu-și pasul cu al tău. Schimbi din nou pasul, dar furtuna face la fel. Acest lucru se repetă la nesfârșit, ca un dans macabru cu îngerul morții, chiar înainte de revărsarea zorilor. De ce? Pentru că furtuna nu este ceva fără legătură, venit de departe. Tu însuți ești furtuna. E ceva dinlăuntrul tău. De aceea, n-ai decât să te resemnezi și să pășești drept în mijlocul ei, să-ți aperi ochii și urechile de nisip și să o străbați pas cu pas.”
„Gândindu-se, amintindu-și cum îi spusese unchiul său că tot ce avea omul era timp, că tot ce stătea între el și moartea de care se temea și îi era silă însemna tot timp, și totuși își pierdea jumătate din cât avea inventând căi de a nimici restul de jumătate din cât timp îi era dat.”
„Dacă ai ceva aparte de făcut, care-i musai să fie făcut, și nu-i timp de pierdut, nu-ți pierde vremea cu bărbații; ei se ocupă cu legile și cazurile. Tu pune numa' muierile și copiii să-i dea de capăt: ei se ocupă de împrejurări.”
„Americanul nu iubește cu adevărat nimic, în afară de automobilul său: nici pe nevastă-sa, nici pe copil, nici țara lui, nici contul din bancă nu trece pe primul plan (de fapt, contul acela din bancă nu și-l iubește nici pe jumătate din cât le place străinilor să creadă, căci e gata să-l cheltuiască și integral, la o adică, pe aproape orice, numai să fie destul de derizoriu), înaintea mașinii lui. Căci automobilul a ajuns sex-simbolul nostru național. Nu ne putem bucura ca lumea de nimic până nu facem pentru asta un drum întreg cu mașina.” „Numai prin omogenitate iese ceva dintr-un popor, ceva de o valoare durabilă și trainică - literatura, arta, știința, acel minimum de guvern și poliție, care înseamnă libertatea și independența garantate, și poate că cel mai valoros element al caracterului național, care să merite orice în plină criză.”
„Ce spun eu un sicriu, un veritabil castel de șase scânduri! Niciodată nu am vazut ceva mai frumos în nenorocita mea de viață. Pentru că se acordă o asemenea atenție unei cutii, îmi spuneam, trebuie că nu rămăsese mare lucru în interior. O asemenea grijă acordată conținătorului, îmi spuneam, te duce cu gândul la lipsa de însemnătate a conținutului. O cutie așa de somptuoasă, îmi spuneam, nu prevestește nimic bun despre vidul pe care-l închide înăuntru.”
„Totuși există un lucru care trebuie înțeles: la o înmormântare totul trebuie să se petreacă încet, nu ar fi potrivit ca lucrurile să se petreacă în pas alergător, deși aceasta ar fi conform rațiunii și eticii lui Spinoza, pentru că altfel totul ar avea aerul că lumea dorește să se descotorosească de ceva ce nu mai există și a cărui caracteristică este de a se ofensa pentru un nimic. Cu cât nu mai ești nimic, cu atât ai mai multă nevoie de suport moral. De unde rezultă că trebuie să dai dovadă de o atenție delicată față de cei care au dat ortul popii pentru că atunci când ești mort ai nevoie de ajutor, în ce-i privește pe cei vii care se ajută singuri, îi poți foarte bine lăsa să crape.”
„Înțelesesem definitiv că visele noastre nu coboară pe pământ decât atât cât să ne dea cu tifla, lăsându-ne o savoare pe buze, ceva ca dulceața de sânge închegat.”
„Memoria e fragilă, parcursul unei vieți e scurt și totul se întâmplă atât de repede, încât nu reușim să vedem legăturile dintre evenimente, nu putem măsura consecințele faptelor, credem în ficțiunea timpului, în prezent, trecut și viitor, dar este posibil ca totul să se petreacă simultan.”
„Durerea e adevărul; în rest, te poți îndoi de toate.”
„Cât e de natural să crezi că poți să pătrunzi corpul secret al celuilalt arzându-l sau ciopârțindu-l.”
„Războiul asta e: cum să silești pe cineva să facă o alegere pe care altfel nu ar face-o.”
„Copiii nu se îndoiesc deloc că arborii mari și bătrâni sub care se joacă vor rămâne acolo pentru totdeauna, că într-o zi și ei vor crește mari și puternici ca tații lor, fertili ca mamele lor, că vor trăi, vor prospera, vor crește alți copii și vor îmbătrâni în locul unde s-au născut. Ce ne-a înpiedicat să trăim în sânul timpului ca peștii în apă, ca păsările pe cer, ca niște copii? E vina Imperiului! Imperiul a creat timpul istoric. Imperiul și-a plasat existența nu în vârtejul timpului ciclic al anotimpurilor, ci în timpul știrbit al măreției și al descreșterii, al începuturilor și al sfârșiturilor, al catastrofei. Imperiul se condamnă neîncetat să trăiască în istorie și să conspire împotriva ei.”
„Toate creaturile de pe acest pământ vin pe lume aducând cu ele memoria dreptății. Dar trăim într-o lume a legilor, o lume a lucrurilor ce nu sunt bune decât ca soluție de compromis. Nu putem face nimic în privința asta. Suntem decăzuți. Tot ce putem face e să ne ținem de lege, cu toții, fără să lăsăm memoria dreptății să se stingă.”
„În fiecare din noi, în adânc, se pare că e ceva de stâncă, dur, care refuză să învețe. Nimeni nu crede, în ciuda isteriei de stradă, că lumea de certitudini liniștitoare în care ne-am născut e pe cale să se năruie.”
„Isteria e un fenomen firesc, constituie numitorul comun al naturii feminine. Este marea armă a femeii, iar încercarea bărbatului constă în abilitatea cu care-i face față.”
„Toate femeile, fie că recunosc sau nu, doresc să vadă un bărbat în captivitate. Se străduiesc să-l vadă legat de mâini și de picioare. Viețile lor își găsesc împlinirea, găsesc în sfârșit satisfacție, când izbutesc să reducă un bărbat sau mai mulți la starea de captivitate.”
„Eu prin cămin nu înțeleg ce înțeleg alți oameni, pentru mine un cămin nu e... Mă rog, un loc anumit, o clădire... o casă... de lemn, de cărămidă, de piatră.... pentru mine căminul e ceva ce împărtășesc doi oameni, ceva în care și unul și celălat pot afla... știu eu, adăpost, tihnă... în care pot trăi din punct de vedere emoțional.”
„Cu toții ne stratornicim cu ceva sau cu cineva, și dacă-i cineva în loc de ceva, înseamnă că poate că suntem norocoși... deosebit de norocoși.”
„Trăind alături de un om pe care-l iubești, te poți simți mai singur decât atunci când nu ai pe nimeni... dacă cel pe care-l iubești nu simte nimic pentru tine.”
„Omul nu-și poate răscumpăra [cu bani] viața când s-a stins, viața nu poate fi scoasă la licitație.”
„Animalul uman e o bestie muritoare și, dacă are bani, cumpără tot felul de troace, și cumpără, și tot cumpără pentru că, așa cred eu, în străfundurile minții lui nutrește speranța smintită că ceva din tot ce cumpără o să-i asigure nemurirea, care nu există... pentru că animalul unam e o bestie.”
„Am trăit întotdeauna cu un gol prea mare în jurul meu ca să mă mai poată contamina ideile altora. Singurul lucru care poate da mai multe roade decât bumbacul e toleranța. Eu o cultiv.”
„Pentru un comis-voiajor nu există piedici de netrecut în viață. El nu potrivește șuruburi, nu-ți pune în față legea, nu-ți dă medicamente. Este un om... în aer, care-și face drum cu un zâmbet și lustrul de pantofi. Când la un zâmbet nu i se răspunde cu un zâmbet - e cutremur. Și când ajunge cu pălăria plină de pete - e terminat. Un comis-voiajor trebuie să viseze. Asta e în firea lucrurilor.”
„Toată lumea din jurul meu e așa de ipocrită, că mi s-au mai scurtat și mie idealurile.”
„Pământenii sunt maeștri în explicații. Ei explică de ce un anume eveniment e structurat așa cum este și spun cum se poate ajunge la alte venimente sau cum pot fi ele evitate. Totalitatea timpului trebuie luată ca atare. Ea nu se schimbă, nu se supune nici avertismentelor și nici explicațiilor. Ea pur și simplu există. Luați-o moment cu moment și veți constata că, așa cum v-am spus, noi toți nu suntem decât niște insecte prinse în chihlimbar.”
„În realitate Evangheliile propovădiesc următoarea învățătură: Înainte de-a omorî pe cineva, asigură-te că respectiva persoană nu are relații influente. Așa merg lucrurile.”
Fritz Petzholdt - A View from Villa Adriana, Tivoli
„Este de la sine înțeles că bogatul care a cunoscut doar lipsurile autoimpuse sau a făcut temporar foamea, ca incident mai mult sau mai puțin excitant al războiului sau călătoriei, n-are nici un drept să se laude cu abstinența.”
„Abținerea de la carne... Această practică pe care tinereasca ta austeritate o găsește pe măsura ei necesită însă preocupări și mai complicate decât chiar lăcomia; ea ne separă prea mult de restul oamenilor în funcția apropae mereu publică pe care hrana o îmbracă și de care cel mai adesea prietenia și fastul sunt inseparabile. Prefer să mă hrănesc toată viața cu gâște îndopate și bibilici decât să fiu acuzat de fiacare dată de către comesenii mei de paradă de ascetism.”
„Îmi displace când cineva crede că-mi întâmpină dorința, că o prevede, adaptându-se mecanic la ceea ce bănuiește că aș prefera. Reflectarea imbecilă și deformată a eului pe care mi-o servește în atare momente o minte omenească mă face să regret urmările triste ale ascezei.”
„Istoricii ne înfățișează trecutul în sisteme prea complete, în serii de cauze și efecte prea exacte și prea limpezi pentru a fi fost vreodată în întregime adevărate... Povestitorii, autorii de picante anecdote milesiene, aidoma măcelarilor, atârnă de tejghea bucăți mici de carne pe care se bat muștele. M-aș împăca foarte greu cu o lume lipsită de cărți, realitatea nu este însă conținută în ele pentru că nu poate intra toată acolo. Observarea directă a oamenilor este o metodă încă și mai incompletă, limitată cel mai adesea la constatări destul de triviale din care se infruptă răutatea omenească.”
„Adevăratul loc de naștere este acela unde pentru prima dată ai aruncat asupra ta însuți o privire pătrunzătoare: întâile mele patrii au fost cărțile. În măsură mai mică școlile.”
„Binele ca și răul sunt chestiuni de rutină, că provizoriul se prelungește, că exteriorul se infiltrează înăuntru și că masca, cu timpul, devina față. Deoarece ura, prostia, delirul au urmări durabile, nu văd pentru ce luciditatea, dreptatea, bunăvoința n-ar avea și ele.”
„Morala e o convenție particulară, decența o chestiune publică; orice licență prea bătătoare la ochi a fost întotdeauna pentru mine indiciul proastei calități.”
„Să întemeiezi biblioteci este încă un fel de a construi grânare publice în care să se depună rezerve în vederea vreunei ierni a spiritului.”
„[Credinciosul]. Sub inocența mărginită și fadă [stă] intransigența feroce a sectarului față de alte feluri de viață și gândire decât ale sale, orgoliul insolent care-l face să se prefere restului oamenilor, precum și vederea voluntar mărginită de ochelari de cal.”
„Slabele noastre eforturi de a îmbunătăți condiția umană nu vor fi continuate decât în joacă de către cei ce ne vor urma; sămânța de greșeală și distrugere pe care însuși binele o poartă în el va crește monstruos de potrivnic de-a lungul veacurilor. Sătulă de noi, lumea își va căuta alți stăpâni; ceea ce ni s-a părut înțelept va părea insipid, dezgustător, ceea ce ni s-a părut frumos. Aidoma inițiatului mitriac, neamul omenesc are poate nevoia de baia de sânge și trecerea periodică prin funebra groapă... Jocul stupid, nerușinat și crud va continua, iar specia îmbătrânind va adăuga fără îndoială la toate acestea noi rafinamente ale ororii.”
„Viața e cumplită; știm asta. Dar tocmai fiindcă aștept prea puțin de la condiția umană, perioadele de fericire, de parțial progres, eforturile luării de la început și ale continuității îmi apar atâtea minuni care aproape compensează masa imensă a relelor, a eșecurilor, a nepăsării și a erorii. Veni-vor catastrofele și ruinele; dezordinea va triumfa, dar din când în când și ordinea, la rându-i. Pacea se va restabili din nou între două perioade de război; cuvintele libertate, umanism, dreptate își vor recăpăta ici și colo înțelesul pe care am încercat să li-l dăm... Dacă barbarii vor pune vreodată stăpânire pe lume, voi fi obligați să adopte unele din metodele noastre; vor sfârși prin a ne semăna.”
„Sunt momente când viața e umbrită de un sentiment al irealității, când nu mai există definiții, când voința rațională, sau ceea ce trecuse drept asta înainte, își pierde controlul sau pretenția la el. În astfel de momente se ivește un sentiment de rătăcire, dacă nu de încercare într-un univers de șuvoaie sau aburi gata să se învolbureze.”
„Când iubești pe cineva, nu trebuie să asculți ce îți spune. Îți spune lucruri care te rănesc pentru că îi este frică să nu fie el însuși rănit. Trebuie să-l priveși în ochi și să-i simți inima.”
„Întâlnirile îți conferă siguranță. Atâta timp cât știi unde ai de mers și la ce oră trebuie să fii acolo, să spunem la coafor sau..., asta își dă un sentiment de invincibilitate.”
„Lucrul cel mai rău în ceea ce privește dragostea dintre o persoană tânără și una oarecum mai în vârstă este cumplita pierdere a demnității pe care pare să o atragă după sine.”
„Întotdeauna este o experiență tulburătoare să auzi cum oamenii discută despre tine fără să suspecteze că sunt ascultați. Chiar și atunci când termenii discuției sunt destul de obișnuiți, ai o senzație ciudat de ireală.”
„Unicul scop care îi îndreptățește pe oameni, individual sau colectiv, la ingerințe în sfera libertății de acțiune a oricăruia dintre ei este autoapărarea; unicul țel în care puterea se poate exercita, în mod legitim, asupra oricărui membru al societății civilizate, împotriva voinței sale, este acela de a împiedica vătămarea altora. Propriul bine, fizic sau moral, nu constituie o îndreptățire suficientă... Singurul aspect al conduitei unui om pentru care el poate fi tras la răspundere de către societate este cel privitor la ceilalți. Sub aspectele care îl privesc doar pe el însuși, independența lui este, de drept, absolută. Asupra lui însuși, asupra propriului trup și spirit, individul este suveran.”
„Singura cale pe care o ființă umană se poate apropia de cunoașterea deplină a unui lucru este de a asculta tot ce se poate spune asupra lui de către persoane cu cele mai diverse opinii și de a cerceta toate unghiurile din care poate fi el privit de spiritele cele mai diferite.”
„Nici un om nu poate fi un mare gânditor dacă nu recunoaște că, în calitate de gânditor, prima sa datorie este de a urma drumul propriei sale rațiuni, indiferent la ce concluzii l-ar conduce aceasta. Adevărul are mai mult de câștigat de pe urma erorilor făcute de un om care, pe baza studiilor și a pregătirii cuvenite, gândește de capul său, decât de pe urma opiniilor corecte ale acelora care le susțin doar pentru că nu pot gândi ei înșiși.”
„Despotismul obiceiului este pretutideni obstacolul permanent ce stă în calea dezvoltării omului, aflându-se într-o opoziție neîncetată cu acea înclinație de a ținti către ceva care este mai presus de obișnuit, înclinație numită, după împrejurări, spiritul libertății sau al progresului, al perfecționării.”
William-Adolphe Bouguereau - Young Girl with Flowers
„Deseori cineva rămâne prezent tot timpul vieții tale, fără să reușească vreodată să-l descurajezi. Te cunoscuse în momentele fericite, dar, mai târziu, te va urma în mizerie, tot atât de admirativ, singurul care mai crede în tine, singurul care-ți stă alături neclintit. Un vagabond ca și tine. Un câine bun, credincios. Un veșnic țap ispășitor.”
„Dacă locuiești în apropierea unei gări, asta îți schimbă cu totul viața. Ai impresia că ești în trecere. Nimic nu este niciodată definitiv. Într-o bună zi, te sui într-un tren. Sunt cartiere deschise spre viitor.”
„Suntem cu toții neatenți, pentru că suntem plini de vise. Numai perpetua revenire a acelorași trăiri izbutește până la urmă să le statornicească în noi.”
„[Voluptatea e atât de crâncenă pentru că ne face conștineți că avem un trup]. Până la ceasul ei, al voluptății, trupul ne servește doar pentru a trăi. După aceea simțim că trupul are existența lui proprie, visele lui, voința lui, și că, până la moarte, va trebui să ținem seama de el, să-i cedăm, să ne înțelegem cu el sau să-l înfruntăm. Simțim sau poate numai credem că sufletul nostru este doar visul lui cel mai frumos.”
„Fiecare dintre noi avem viața nostră, unică, determinată de întregul trecut (asupra căruia nu avem nici o putere) și determinând la rândul ei, oricât de puțin, întregul viitor. Viața noastră. Nu e decât a nostră, este irepetabilă și de neînțeles pe deplin. Ceilalți văd doar prezența și gesturile noastre, felul cum ni se formează cuvintele pe buze. Dar viața noastră n-o vedem decât noi. Ciudat: o vedem, ne mirăm că e așa și nu altfel și nu avem puterea s-o schimbăm. Chiar când o judecăm, nu încetăm să-i aparținem.”
„Suferința ne face egoiști, pentru că ne absoarbe în întregime puterile sufletului. Abia mai târziu, în amintire, simțim durere pentru alții.”
„Pe măsură ce dispar cei pe care i-am iubit, ne simțim tot mai puțin indemnați să dobândim o fericire de care nu ne mai putem bucura împreună cu ei.”
„Nu atât privațiunile fac sărăcia greu de îndurat cât promiscuitatea.”
„Muzica este bucuria celor puternici, mângâierea celor slabi.”
„Oamenii, uneori prea severi, își compensează duritatea prin neatenția lor. Pur și simplu nu văd și nu aud nimic, nu bănuiesc nimic.”
„Fiecare om, când se naște, aduce suferință și suferă când moare. Dar grav nu este faptul că viața e atroce. Lucrul cel mai rău este că este zadarnică și că este urâtă. Solemnitatea unei nașteri, ca și aceea a unei morți, se pierde, pentru cei care asistă la ea, în amănunte respingătoare sau pur și simplu vulgare.”
