„Înainte [până când cunoașterea celuilalt să ne pară un bun câștigat], totul ține de curiozitate, de mersul pe dibuite, de nevoia de mărturisiri. Foamea de celălalt, atracția față de străfundurile sale. Apoi, odată secretul dezvăluit, intervin cuvintele, adesea pretențioase și categorice, care disecă, trag concluzii, clasează. Totul devine ușor de înțeles și liniștitor. Atunci poate începe rutina unei relații sau a indiferenței. Misterul celuilalt este îmblânzit. Trupul său este redus la o mecanică a cărnii, stârnind dorință sau nu. Inima lui, la un inventar de reacții previzibile.
De fapt, în acest stadiu, se produce un fel de crimă, pentru că ucidem acea ființă nesfărșită și inepuizabilă pe care am întâlnit-o. Preferăm să avem de-a a face cu o construcție verbală în locul unui om viu...”
„La un anumit grad de epuizare realitatea încetează să mai fie alcătuită din lucruri și devine cuvânt. La un anumit grad de suferință, durerea ne lasă să vedem pe deplin frumusețea imediată a fiecărei clipe.”
„Lucrurile de pe lumea asta sunt precum cărțile, le răsfoiești pagină cu pagină. Oamenii trebuie să privească înainte și rareori să răsfoiască vechile însemnări din trecut.”
„When I married, my wife
was a beautiful girl, white and slim as a lily, with dancing eyes and gay
rippling laughter like music. In a year or so the flower-like grace had all
vanished; she became heavy, shapeless, deformed: she dragged herself around the
house in uncouth misery with drawn blotched face and hideous body, sick at
heart because of our love. It was dreadful. I tried to be kind to her; forced
myself to touch and kiss her; but she was sick always, and – oh! I cannot
recall it, it is all loathsome.”
„She was always graceful
and always charming, but now there is an earnestness and an ease about her
which is the result of practice in platform speaking, and I shall not be
surprised if in a few years Mrs Wilde has become one of the most popular among
“platform ladies”
„He married
her for love and if she had treated him properly and stuck to him after he had
been in prison, as a really good wife would have done, he would have gone on loving
her to the end of his life … Obviously she suffered a great deal and deserves
every sympathy, but she fell woefully short of the height to which she might
have risen.”
„Atunci când, foarte rar din păcate, mi se întâmplă să întâlnesc două ființe în vârstă vizibil copleșite de tandrețe, îmi imaginez viața lor ca pe o lungă peregrinare într-o zi însorită și clară de iarnă, ca un ciorchine aurit în mâini.”
„Toate societățile fabrică aceeași specie de creaturi: cele care, cu un servilism zoologic, nu se gândesc decât să se hrănească, să se reproducă, să se încline în fața puterii Statului care le supune la niște cazne abrutizante, le tâmpește cu un erzaț de cultură, le lasă să se ucidă între ele în războaie.” „[Indiferent de regimul politic] mulțimea va defila ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pentru că puțin îi pasă cine umple tribunele, esențialul este să fi pline. Asta dă sens vieții furnicarului nostru uman... La defilare vor fi trei categorii: somnambulii placizi în marea majoritate (porcii somnoroși, împăciuitorii), zeflemiștii și câțiva rebeli marginali (protestatari cu plămânii făcuți zdrențe)... Dar mai sunt... Mai sunt cei care au înțelepciunea să se oprească pe o străduță și să se uite cum ninge, să vadă o lampă care s-a aprins la o fereastră, să tragă în piept mirosul lemnului ars. Această înțelepciune, doar o infimă minoritate dintre noi știe să o trăiască.” „Greșeala noastră fatală este de-a căuta paradisuri perene. Plăceri care nu se uzează, legături permanente, mângâieri cu vitalitate de liane: arborele piere, dar împletiturile lor continuă să înverzească. Această obsesie a duratei ne face să ratăm atâtea paradisuri fugitive, singurele de care ne putem apropia în trecerea noastră fulgerătoare de muritori. Minunile se ivesc din locuri adesea atât de umile și efemere, încât refuzăm să întârziem asupra lor. Preferă să ne construim visele din blocurile de granit ale deceniilor.” „Regimurile se schimbă, rămâne neschimbată doar dorința oamenilor de a poseda, de a-și zdrobi semenii, de a înțepeni într-o indiferență de animale bine hrănite.”
„Viața te păcălește. Te prinde când ai sufletul adormit și îți seamănă în el o imagine, sau un miros, sau un sunet de care mai apoi nu te mai desprnzi. Iar aceea este fericirea. O descoperi mai apoi, când e prea târziu. Și deja ești pentru totdeauna, un pribeag: la mii de kilometri de acea imagine, sau de acel sunet, sau de acel miros. În derivă.”
„O carte deschisă înseamnă pentru totdeauna certificarea prezenței unui laș - ochii pironiți asupra acelor rânduri pentru a nu-și lăsa privirea furată de usturimea lumii - cuvintele care unul câte unul strâng huruitul lumii într-o pâlnie opacă până când îl fac să se prelingă în mici forme de sticlă numite cârți - cea mai rafinată dintre retrageri, ăsta-i adevărul. O murdărie. Însă: tare gingașă. Acest lucru e important, și mereu va trebui amintit, și transmis, din când în când, de la bolnav la bolnav, ca un secret, secretul, care să nu se risipească niciodată în renunțarea nimănui sau în forța nimănui, care să supraviețuiască totdeauna în memoria cel puțin a unui suflet istovit, iar acolo să sune ca un verdict în măsură a face să tacă pe orișicine: cititul e o murdărie tare gingașă.”
„Adevărul este că se văd și de aud și se ating așa atâtea lucruri... este ca și când am avea înăuntru un bătrân narator care tot timpul continuă să ne povestească o istorie care nu se sfârșește niciodată și e bogată în mii de amănunte. El povestește, nu se oprește niciodată, și aceea este viața.”
„Și apoi cine-a zis că trebuie să trăiești chiar în aer liber, aplecat mereu peste cornișa lucrurilor, căutând imposibilul, pândind toate subterfugiile ca să te strecori afară din realitate? E chiar obligatoriu să fii excepțional? Nu știu... Există o demnitate imensă, în oameni, atunci când își poartă cu ei fricile, fără să trișeze, ca pe niște medalii ale propriei mediocrități.”
„Pentru cei însingurați ar trebui să se inventeze un aparat care să le țină de urât și cu care să poarte conversații, sau un robot care să joace cu ei table. Ori să fie hărăziți cu ochi noi, cu care să vadă iar verdeața pământului și azurul cerului.”
„Iubirea e un sentiment cărui îi faci față într-un fel sau altul, dar căsătoria e o instituție asemenea unei fabrici. Își are propriile regulamente, competențe necesare și norme administrative.”
„Imaginea trebuie să fie expusă. Doar avarul cel mai mizerabil ține un Goya ascuns, nu de teama hoților, ci din teamă pentru Goya. De teamă ca tabloul agățat, nici măcar pe peretele unui muzeu, ci de acela al casei zgârcitului însuși, să nu fie văzut de alții și, mai ales, să vadă pe alții. Să rupi comunicarea, să-i furi definitiv posibilitatea artistului de a vedea și de a fi văzut, să-i întrerupi pe vecie fluxul vital: nimic nu-l poate satisface mai mult, aproape ca un orgasm sec, pe avarul perfect. Orice privire străină este un furt din tablou.”
„Dacă cunoști o persoană, îi cunoști repertoriul de posibilități.”
„Muzica e un portret artificial al pasiunilor omenești.”
„Fericirea e capcana trecătoare care ne costumează supărările permanente și ne face mai vulnerabili ca niciodată în fața oarbei legalității a nenorocirii.”
„Păgânismul nu crede în el însuși pentru că nu se îndoiește niciodată. Creștinismul da, pentru că credința lui este mereu pusă la încercare.”
„Invidia este ranchiuna pentru un bun străin. Gelozia conferă importanță persoanei pe care am dori-o numai pentru noi. Invidia este o otravă neputincioasă, vrem să fim altul. Gelozia este generoasă, vrem ca celălalt să fie al nostru.” „Viața noastră este un colțișor trecător al cărui scop este existența morții. Suntem pretextul pentru existența morții. Moartea dă prezență lucrurilor pe care le-am uitat din viață.”
„Sufletul nu înțelege nici fericirea și nici nefericirea dacă n-a avut timp să le silabisească și să le învețe dinainte. Trebuie să fii mușcat batista sărată de lacrimi, trebuie s-o fi mușcat cu înverșunare, s-o fi sfâșiat cu dinții.”
„Singura lege pe acest pământ este loteria: e o chestiune de loterie să mergi la închisoare, o chestie de loterie să te împuște sau nu și tot o chestie de loterie e să ajungi deputat, diplomat, președinte de republică, general, ministru!”
„Casa-ți îngăduie să-ți mănânci pâinea pe ascuns, casa posedă siguranța lucrurilor permanente și atrage stima socială, e stabilă ca portretul de familie în care tatăl de familie se distinge prin nodul la cravată, mama aborează cele mai scumpe bijuterii, iar copiii sunt dați pe păr cu aqua florida autentică. Strada, dimpotrivă, e o lume nestatornică, periculoasă, plină de aventură, falsă ca oglinzile, e un spălător public al murdăriilor din jurul lor.”
”Nimic mai prostesc decât a explica faptele celorlalți. Acte străine.
Critica este, adesea, șușoteală de oameni înăcriți. Trec sub tăcere părțile bune, exagerează pe celelalte. O faimoasă porcărie, care doare ca peria pe rană. În timp ce reproșul voalat, de-o substanță foarte subtilă, disimulat în informațiile date de membrii familiei, de prieteni sau de sufletele caritabile, pătrunde mai adânc.”
„În viață ne putem corecta, ne putem ameliora purtarea, dar nu putem corecta ceea ce facem. Tocmai acest drept de a putea fi corectat face din scris un lucru atât ce cenușiu. Ceea ce mi se pare atât de frumos în viață este că trebuie să reușești din prima încercare. În viață nu-s admise ștersăturile!”
„Nimic nu mă împiedică mai mult să fac ceva decât nevoia; întotdeauna am căutat doar ceea ce nu-mi poate folosi la nimic.”
„Sufletele cele mai dezinteresate nu sunt neapărat și cele mai bune - în sensul catolic al cuvântului; dimpotrivă, din punct de vedere catolic, sufletul cel mai bine alcătuit este cel care își ține cel mai bine socotelile.”
„Preferăm să trăim prefăcându-ne, decât să semănăm cu ceea ce am crezut mai întâi a fi adevăratul nostru potret: e absurd; și, procedând astfel, riscăm să stricăm tot ce-i mai bun în noi.”
„Chiar dacă nu ar exista societatea spre a ne constrînge, ar face-o grupul de rude și de prieteni cărora vrem să le fim pe plac. Ei opun sincerității nostre răzvrătite o imagine a noastră de care nu suntem decât pe jumătate responsabili, care nu ne seamănă decît foarte puțin, dar care este indecent să o nesocotim.”
„Toți cei în ai căror ochi am zărit o sclipire de inteligență, pe al căror chip am zărit o umbră izvorâtă din suflet sunt niște ucigași ascunși. Numai proștii sunt puri.”
„Adevăratul respect nu izvorăște din inimă, ci din rânduieli mărunte și din supunere.”
„Dacă nu dorești să ai deziluzii în pictură și în artă, trebuie să ai grijă să nu-ți faci o meserie din ele. Oricât de talentat și de iscusit ai fi, caută banii și puterea în altă parte, astfel încât să nu te superi pe artă dacă nu te alegi cu nimic de pe urma harului și a muncii tale.”
„Pictura este tăcerea minții, muzica ochiului.”
„Oare dragostea să fie aia care-l tâmpește pe om, sau doar tâmpiții se îndrăgostesc?”
„Cu cât un oraș este mai mare și mai plin de culoare, cu atât are mai multe cotloane în care să-ți poți tăinui vina și păcatul; cu cât este mai plin de lume, cu atât există mai mulți oameni între care te poți pierde, cu păcatul tău cu tot. Inteligența orașelor nu trebuie măsurată prin mijlocirea învațaților, a bibliotecilor, a miniaturiștilor, a caligrafilor și a școlilor coranice pe care le adăpostesc, ci prin mulțimea crimelor săvârșite în taină, vreme de mii de ani, pe ulițele lor întunecate.”
„Pe măsură ce privim înțelegem, de la o carte la alta, de la o miniatură la alta, că un pictor bun nu se mărginește doar să rămână în amintire cu miracolele sale, ci săvârșește prin a ne schimba, în cele din urmă, peisajul propriei memorii. Iar după ce talentul și imaginile unui miniaturist lucrează cu putere asupra sufletului nostru, își face apariția și o măsură de apreciere a frumuseților lumii.”
„Viața este doar o cămașă strâmtă ieșind din temnița timpului și a spațiului. Din păcate, nimeni nu izbutește să priceapă, înainte de a muri, că după cum, în lumea morților, un suflet fără trup este temei de fericire, tot astfel, în lumea celor vii, cea mai mare fericire este să fii un trup fără suflet.”
„Pentru unii oameni, adică pentru cunoscătorii într-ale amărăciunii, care preschimbă în cele din urmă dragostea și suferința, fericirea și lipsurile în pretextul unei veșnice singurătății, nu există în viață mari bucurii, după cum nu există nici mari tristeți. Nu spun că nu-i pricep pe ceilalți atunci când sufletele le sunt răvășite de asemenea simțăminte; dimpotrivă, îi înțeleg peste poate pe cei care le trăiesc până la capăt. Ceea ce nu pricep este strania neliniște în care se cufundă sufletul în asemenea clipe. Această neliniște tăcută, care ne întunecă mintea și sufletul, ia locul bucuriei și tristeții pe care ar trebui de fapt să le încercăm.”
„Pictura înseamnă să însuflețești ceea ce vede mintea, spre sărbătoarea ochiului.
Ochiul se strecoară în pictură atât cât să vadă în lume și să-i slujească minții.
Prin urmare, frumusețea înseamnă redescoperirea de către ochi, în lume, ceea ce mintea cunoaște de la bun început.”
„Frumusețea și taina acestei lumi ies la iveală doar prin dragostea, prin grija, prin interesul și duioșia care i se arată. Dacă vreți să viețuiți în Raiul în care viețuiesc fericite iepele și armăsarii, fiți cu ochii în patru și vedeți întocmai această lume, luând aminte la culorile, la amănuntele și la ironiile ei.”
„Cărțile nu adaugă nefericirii omenești decât o anumită adâncime, pe care noi o socotim consolare.”
„Cred că ne pierdem nemurirea pentru că rezistența la moarte n-a evoluat; îmbunătățirile pun accentul pe prima idee, rudimentară, de a menține viu întregul corp, dar ar trebui căutată doar păstrarea a ceea ce ține de conștiință.”
„Conversațiile sunt schimburi reciproce de știri (meteorologice, de exemplu), de indignări, de bucurii (intelectuale, de pildă) cunoscute dinainte și împărtășite de interlocutori. Emoționează plăcerea de a vorbi, de a exprima acorduri sau dezacorduri.”
Chen Hongshou and Chen Zi - Figures, Flowers and Landscapes
„Pe pământ, bogăția, rangul, succesul și faima sunt lucruri exterioare; oamenii își riscă viața în căutarea lor, dar odată dobândite, au gust amar ca fierea. Și totuși, din timpuri străvechi până în zilele noastre, toate sunt la mare cinste!”
Ilya Repin - Portrait of Vasily Kirillovich Syutayev
”Talentul înțelege și acceptă mai ușor moartea decât mediocritatea! Mediocritatea are neapărată nevoie de viață lungă.” ”Permanenta difuzare, prin ampilificație, a emisiunilor, considerată, nu se știe de ce, semn de răspândire a culturii este, dimpotrivă, un semn de primitivism cultural, incurajare a indolenței mentale. Pisălogeala asta nesfârșită, alternarea unei informații pe care n-ai cerut-o cu o muzică pe care n-ai ales-o, este curat furtișag de timp și entropie a spiritului. Un prostyănac căruia i s-ar fi facut cadou veșnicia, probabil ca n-ar putea-o îndura altfel, decât ascultînd radioul [sau privind la tv].” ”Dragostea față de animale n-o prețuim acum deloc la oameni, iar de atașamentul față de pisici ne simțim chiar obligați să râdem. Dar dacă ne-am pierdut, pentru început, dragostea față de animale - oare nu este inevitabil să ne-o pierdem apoi și pe cea față de oameni?” ”Nu pentru a gâdila patimile a fost inventat tiparul. Excitantele trebuie vândute la farmacii.” ”Una din constrângerile obositoare ale umanității este faptul că oamenii nu se pot înnoi în mijlocul vieții, schimbându-și brusc, radical, ocupația.” ”Cu cât este mai fragil un om, cu atât mai multe zeci, poate chiar sute de împrejurări trebuie să coincidă pentru a se apropia de semenul său. Fiecare nouă coincidență nu-i apropie decât un pic. În schimb, o singură neînțelegere poate distruge totul. Și această neînțelegere intervine întotdeauna mai devreme sau mai târziu și se vede extrem de clar.” ”Pentru a încălzi un pahar de apă prin vorbire, trebuie vorbit încet două mii de ani sau strigat tare vreme de șaptezeci și cinci de ani. Dar și asta numai în cazul în care paharul nu ar avea pierderi de căldură. Trageți și voi concluzia care-i folosul pălăvrăgelii!” ”Dacă decenii după decenii nu-i lași pe oameni să povestească lucrurile așa cum sunt - mințile oamenești o iau razna și devine mai greu să-ți înțelegi compatriotul decât pe un locuitor de pe Marte.”
”Deținutul, după o zi întreagă petrecută în ger și foame, nu se mai gândește decât la lingurile de mâncare apoasă ce i se cuvin. Le așteaptă așa cum pământul așteaptă ploaia, în verile secetoase și le soarbe pe nerăsuflate. Aceste linguri sunt pentru el mai prețioase decât libertatea și decât viața lui trecută și viitoare.”
”Burta e un tiran. Niciodată nu ține minte darul pe care i-l faci. Mâine îți va cere din nou.”
”Rugăciunile, ca și reclamațiile, ori nu ajung, ori se resping.”
George Seurat - A Sunday Afternoon on the Island of la Grande Jatte
”Omul se distrează cu propria-i moarte în timp ce și-o ticluiește! Își păzește bine blenoragia, sifilisul și toate tumorile. Au nevoie de ele! Nu le pasă de vezica lor băloasă, nici de rectul usturând ca focul! Dar dacă-ți dai destulă osteneală, dacă știi să-i pasionezi, or să aștepte până să moară, e singura ta recompensă! Dar de scutit n-or să te scutească, în veci!”
”Câtă tristețe... cât de zadarnică îți pare tinerețea când îți dai seama pentru prima oară... câți oameni ai uitat pe drum... prieteni pe care n-ai să-i mai revezi... pierduți fără urmă, ca-n vis... dispăruți... așa cum ai să dispari și tu într-o zi... Într-o zi care e încă departe... dar care va veni oricum... adusă de vârtejul acesta belstemat al lucrurilor... al oamenilor... al zilelor... forme care trec... fără să se oprească vreodată.Toți imbecilii, pârliții, curioșii, toate paiațele care bat drumul pe sub arcade, cu umbrele și căței legați de sfoară... n-ai să-i mai revezi pe niciunul...”
”Conviețuirea prea strânsă și îndelungată între oameni nu e ușoară; ca să recunoască fiecare meritele celuilalt, fără să-i sară în ochi numai cusururile, se cere, și de o parte, și de cealaltă, multă experiență a vieții, înțelegere și bunătate.”
”Viclenia e asemenea banilor mărunți cu care nu poți cumpăra mare lucru. Și după cum, pe mărunțiș, nu poți trăi decât un ceas-două, tot astfel poți ascunde, înșela, denatura cu ajutorul vicleniei, dar ea nu poate cuprinde orizonturi largi, nu poate dezvălui începutul și sfârșitul unui eveniment mare, de căpetenie.
Viclenia e mioapă, ea vede bine numai la doi pași, nu mai departe, și de aceea, de multe ori, cade singură în groapa pe care a săpat-o altora.”
”Nu este oare năzuința tainică a oricărui bărbat și a oricărei femei de a găsi în tovarășul de viață aceeași neschimată icoană a liniștii, aceeași curgere lină a iubirii? Doar aceasta e dragostea firească - și suferim ori de câte ori ne abatem câtuși de puțin de la ea, ori de câte ori sentimentul nostru se schimbă.”
”Bărbaților le place războiul pentru că li se pare singurul mod de a fi luați în serios. Pentru că își imaginează că este singura ocazie când femeile încetează să-și mai bată joc de ei. Războiul le permite să reducă femeile la rangul de obiecte, în aceasta constă marea deosebire dintre sexe. Bărbații văd obiecte unde femeile văd relațiile dintre obiecte; relații generate de nevoia pe care obiectele o au unul de celălalt, de nevoia de dragoste și de dorința de armonie. Este o dimensiune în domeniul sentimental care bărbaților le lipsește cu desăvârșire. O dimensiune care face ca toate femeile adevărate să nu vadă în război decât o odioasă absurditate.
Războiul este o psihoză creată de incapacitatea nostră de a percepe relațiile. Relațiile noastre cu cei din jur; relațiile cu situația noastră economică și istorică. Și, mai ales, relația noastră cu neantul. Cu moartea.”
”În viața fiecăruia are loc un moment de maximă intensitate. Atunci trebuie să te accepți. Este momentul în care ești ceea ce ești și totdeauna ceea ce vei fi.”
”Politețea ascunde refuzul de a accepta și alte aspecte ale realității.”
”Nebunia de a căuta moartea este cea mai mare perversitate. Venim din noapte, plecăm în noapte. Ce rost are să trăim în noapte?
”Orice manifestare de excentricitate este artificială într-o lume dominată de lupta acerbă pentru supraviețuirea economică.”
”Există unii dintre noi care gândesc că moartea nu vine niciodată din față, ci numai din spate: i-ar ajunge din urmă în momentul în care s-ar opri să se gândească.”
”Ideea că ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie s-o păstrăm în noi dacă vrem să trăim în societate.”
”Experiența m-a făcut să înțeleg ce este cu adevărat umorul. Este o manifestare a libertății. Tocmai că există libertate, există și surâs. Numai un univers total predeterminat ar putea trăi fără el.”
”Cu cât înțelegi mai bine ce este libertatea, cu atât o pierzi mai mult.”
"Nu-ţi trimite nădejdea să zboare alături de vulturi, ca să n-ajungă a scurma pământul laolaltă cu viermii."
"Omul, spre deosebire de orice altceva, organic sau anorganic, din univers, se înalţă dincolo de lucrul mâinilor sale, urcă mereu pe treptele propriei înţelegeri, păşeşte în fruntea înfăptuirilor sale... După ce a făcut un pas înainte, poate să alunece îndărăt, dar numai o jumătate de pas, niciodată nu face un pas întreg înapoi."
"Un om, o familie, alungaţi de pe ogor; maşina ruginită scârţâie pe şosea înspre apus. Mi-am pierdut ogorul, un singur tractor mi l-a răpit. Sunt singur şi năuc. Iar în toiul nopţii o familie face popas într-un şanţ, o altă familie se opreşte tot acolo, şi deodată apar corturile. Cei doi bărbaţi se aşează pe vine, şi femeile şi copiii îi ascultă. Aici e miezul lucrurilor! Ia seama, tu, cel care urăşti schimbarea şi te sperii de revoluţie! Ţine-i despărţiţi pe aceşti doi bărbaţi aşezaţi pe vine; fă-i să se urască, să se pândească şi să se teamă unul de celălalt. Aici este mugurele lucrului de care de temi. Pentru că aici: -Mi-am pierdut ogorul- se transformă; o celulă a plesnit şi din plesnitura ei se dezvoltă lucrul pe care-l urăşti: -Amândoi ne-am piedut ogorul-. Aici se ascunde primejdia, fiindcă doi oameni nu sunt la fel de stingheri şi năuciţi ca unul singur...
Situaţia de om avut îl îngheaţă pe acesta pentru vecie în -eu- şi îl desparte pentru totdeauna de -noi-.
Nevoia este îndemn către idee, şi ideea, îndemnul către acţiune."
"Oamenii trebuie să vorbească despre ceva ca să-şi menţină în formă corzile vocale, în eventualitatea că vor avea vreodată de spus ceva important."
"Maturitatea este o dezamăgire adâncă, fără alt leac decât râsul, asta dacă râsul poate tămădui ceva."
"Poate că atunci când ne amintim de războaie ar trebui să ne dezbrăcăm, să ne mânjim trupurile cu vopsea, să umblăm în patru labe şi să grohăim ca nişte porci. Cu siguranţă ar fi un gest mai potrivit decât discursurile nobile şi defilările cu steaguri şi arme strălucitoare."
"Fereşte-te de omul care se străduieşte să înveţe, învaţă şi apoi descoperă că nu a devenit mai înţelept. El nutreşte resentimente criminale faţă de cei care sunt ignoranţi fără să se fi chinuit să ajungă astfel."
"Cunoaşterea este un fluviu cu o curgere lentă, care o ia uneori înapoi, iar alteori seacă."
"Fericirea reprezintă împlinirea întârziată a unei dorinţe foarte vechi. Banii aduc foarte puţină fericire, pentru că nu fac parte din dorinţele infantile."
"Umorul este rareori nemotivat. Serveşte unor scopuri imposibil de atins în cadrul unei relaţii serioase, cum ar fi aceea de servitute a cetăţeanului faţă de guvernul său."
"Erezia unei generaţii este ortodoxia generaţiei următoare."
”Forța este rezultatul necesității: securitatea predispune la slăbiciune. Efortul de îmbunătățire a condițiilor de viață - adevăratul proces civilizator, care face viața din ce în ce mai plină de securitate.”
”Tendința exclusivistă a oamenilor bogați - datorită, fără îndoială, rafinamentului crescând al educației lor și prăpastiei tot mai adânci dintre ei și violența aspră a celor săraci - duce încă de pe acum la izolarea, în interesul lor, a unor porțiuni considerabile din suprafața [lumii].”
”Există o lege a naturii, peste care noi trecem cu vederea, și anume că suplețea intelectului nu este decât o compensație a schimbărilor primejdiei și necazurilor. Un animal în perfectă armonie cu mediul înconjurător este el însuși un mecanism perfect. Natura nu apelează la inteligență decât atunci când neobișnuința și instinctul nu mai sunt de nici un folos. Numai acele animale care trebuie să înfrunte o imensă diversitate de nevoi și prinejdii dau dovadă de inteligență.”
