![]() |
Dorothea Lange - Migrant Mother |
"Nu-ţi trimite nădejdea să zboare alături de vulturi, ca să n-ajungă a scurma pământul laolaltă cu viermii."
"Omul, spre deosebire de orice altceva, organic sau anorganic, din univers, se înalţă dincolo de lucrul mâinilor sale, urcă mereu pe treptele propriei înţelegeri, păşeşte în fruntea înfăptuirilor sale... După ce a făcut un pas înainte, poate să alunece îndărăt, dar numai o jumătate de pas, niciodată nu face un pas întreg înapoi."
"Un om, o familie, alungaţi de pe ogor; maşina ruginită scârţâie pe şosea înspre apus. Mi-am pierdut ogorul, un singur tractor mi l-a răpit. Sunt singur şi năuc. Iar în toiul nopţii o familie face popas într-un şanţ, o altă familie se opreşte tot acolo, şi deodată apar corturile. Cei doi bărbaţi se aşează pe vine, şi femeile şi copiii îi ascultă. Aici e miezul lucrurilor! Ia seama, tu, cel care urăşti schimbarea şi te sperii de revoluţie! Ţine-i despărţiţi pe aceşti doi bărbaţi aşezaţi pe vine; fă-i să se urască, să se pândească şi să se teamă unul de celălalt. Aici este mugurele lucrului de care de temi. Pentru că aici: -Mi-am pierdut ogorul- se transformă; o celulă a plesnit şi din plesnitura ei se dezvoltă lucrul pe care-l urăşti: -Amândoi ne-am piedut ogorul-. Aici se ascunde primejdia, fiindcă doi oameni nu sunt la fel de stingheri şi năuciţi ca unul singur...
Situaţia de om avut îl îngheaţă pe acesta pentru vecie în -eu- şi îl desparte pentru totdeauna de -noi-.
Nevoia este îndemn către idee, şi ideea, îndemnul către acţiune."